Zi de teren

Posted in Efemeride with tags on noiembrie 15, 2018 by Alex

Am mai bifat o zi de cercetare pe teren la păsări răpitoare, prin regiunea Moldovei. Vremea ploioasă, şorecari, cîțiva vînturei, un erete şi-un uliu, dar a fost bine. Cînd e compania bună şi starea de spirit cum trebuie, vremea mohorîtă nu mai contează 🙂

Powered by Societatea Ornitologică Română

20181115_174501

Reclame

Minune la Catedrala Mitropolitană Iaşi

Posted in euRespect, Lucruri importante with tags , , on noiembrie 10, 2018 by Alex

De mai bine de 12 ani, de cînd depind de un scaun rulant pentru a mă deplasa, accesibilizarea spațiului public a fost și este în continuare unul dintre aspectele problematice cu care mă confrunt constant. Totuși, în toți anii ăștia am trăit mereu cu speranța că se poate mai bine. Mă bucur să văd că Mitropolia Iașului a creat un precedent important și a accesibilizat intrarea cu o rampă integrată în arhitectura clădirii, turnată frumos și conformă standardelor. Unul dintre cele mai dese argumente pe care l-am auzit pentru a justifica lipsa accesibilizării permanente a unor astfel de clădiri a fost acela că o rampă „afectează integritatea monumentului istoric”. Ei bine, iată că se poate. Balustrada rampei Mitropoliei a fost creată cu elemente estetice care se armonizează cu întreaga arhitectură a Catedralei și pare că întreg ansamblul a fost dintotdeauna parte a monumentului.

Dar au durat ani și nenumărate solicitări ca să se rezolve problema accesibilității. Am numit situația un precedent important pentru că în țară încă sînt biserici/mănăstiri care nu au intrările accesibilizate permanent, iar dacă au avut în vreun moment rampe din metal sau lemn instalate provizoriu, au fost mutate din varii motive. Mi s-a întîmplat de multe ori, în momentul în care depuneam efort să trecem peste obstacolele de la intrări (trepte, praguri), cineva să menționeze că acolo a existat cîndva o rampă. În special la unele mănăstiri din Moldova, unde știu sigur că, în urmă cu mai mulți ani, Fundația Motivation Romania, a contribuit la accesibilizarea edificiilor.

Situația e generalizată, lipsește în multe locuri prosibilitatea de acces pentru utilizatorii de scaun rulant, ca și în cazul altor instituții publice, dar văd, totuşi, că se fac pași înainte. Exemplul pozitiv pornind de la nivel înalt, cum e cazul Mitropoliei, arată că se pot face lucrurile bine şi la noi şi îmi dă încredere că avem o șansă ca societate europeană. Solidaritatea, toleranța şi altruismul sînt valori care trebuie promovate mai des prin exemplul personal, nu doar la nivel teoretic.

Dar motorul schimbării tot noi sîntem, fiecare dintre noi. Atunci cînd există mai multă implicare şi presiune din partea societății civile, lucrurile tind să se deruleze mai repede. De multe ori Administrației îi scapă anumite aspecte care trebuie remediate, iar noi avem rolul de a semnala situațiile astea. Trecînd indiferenți s-ar putea ca problemele să fie remediate mai greu sau, poate, niciodată.

Hei, ne vedem în Bucureşti!? :)

Posted in Călătorii, Efemeride, Evenimente, Lucruri importante, Oameni excepționali with tags on noiembrie 1, 2018 by Alex

Vineri, 2 noiembrie, la ora 19.00, va avea loc lansarea cărții ’10 POVEŞTI’ – scrisă de jurnalista Nicoleta Bunduc – la Galeria Artera, situată pe Str. Vasile Lascăr nr. 63.
Vă invit iarăşi la o seară de suflet, să vă detaşați puțin de cotidian, să descoperiți cartea şi să călătorim împreună prin poveşti de viață.
M-aş bucura să ne întîlnim cu ocazia asta.
La lansarea de la Iaşi a fost tare frumos şi va fi şi la Bucureşti.

Pagina evinimentului >> aici

Be there! Ne vedem curînd!

Iar m-a purtat toamna pe străzi 🍁🍂

Posted in Efemeride on octombrie 26, 2018 by Alex

Castelul Sturdza sau Palatul Cuza?

Posted in Călătorii, Efemeride with tags , , , on octombrie 11, 2018 by Alex
Castelul Sturdza de la Miclăuşeni sau Palatul Cuza din Ruginoasa?
Ambele sînt destinații grozave de weekend! Aflate cam la 1 h distanță cu maşina de Iaşi, îți oferă posibilitatea să te detaşezi de peisajul urban şi să faci o incursiune în trecutul elegant dar şi tulburător al celor două monumente.
Cunosc Palatul din Ruginoasa încă dinainte de accidentul meu, din vremuri în care îl fotografiam pe film cu un Zenit şi înainte de a fi restaurat complet. L-am mai vizitat şi de cînd folosesc scaunul rulant, dar ca acum nu l-am găsit parcă niciodată. Exteriorul nu este atît de bogat arhitectural ca al Castelului din Miclăuşeni, însă interiorul este minunat. Încăperile de protocol ale vremii şi camerele lui Cuza şi ale Elenei Doamna sînt restaurate pînă la ultimul detaliu. Sînt de un rafinament aparte, cu mobilier din lemn nobil adus din Paris, veselă din ceramică prețioasă, cristaluri şi multe obiecte de uz cotidian ale familiei princiare.
Curtea Palatului oferă multă linişte, e un loc bun de relaxare. Acolo trebuie vizitată şi Biserica Domnească, care este în vecinătatea Palatului. Locul unde a fost înmormîntat inițial Cuza şi unde se pot vedea urmele de gloanțe din perioada celui de-al Doilea Război Mondial pe clopotul expus în fața bisericii.
Pe la Castelul Sturdza de la Miclăuşeni am trecut pe fugă, cît să-l vedem în peisajul autumnal şi să-i facem o fotografie 🙂 Anul trecut am petrecut o zi însorită la Castel şi l-am vizitat pentru prima dată în interior. Ghidul care ne-a oferit turul castelului este sufletul locului. Un om de-o eleganță aleasă, tocmai potrivit pentru atmosfera de castel, care povesteşte atît de frumos despre istoria locului încît nu ai cum să nu pleci marcat de trecutul tumultos al familiei Sturdza şi al castelului. Am scris mai multe despre vizita de anul trecut pe blog.
Vizitez de cîte ori pot cele două edificii, mai ales toamna. Le am la suflet! Dacă vă faceți drum prin zonă, merită să vă delectați cu frumusețile domneşti. O să vă placă!
     Palatul Al. I. Cuza din Ruginoasa
Castelul Sturdza de la Miclăuşeni 
 

Această prezentare necesită JavaScript.

10 POVEȘTI

Posted in Efemeride with tags on octombrie 6, 2018 by Alex

Lansarea de ieri a cărții „10 povești” a fost plină de emoție, cu un public frumos și într-un cadru special la Palat. O onoare pentru mine să mă aflu între cele 10 povești. În preajma acestor oameni realizezi cîtă forță există în fiecare dintre noi de a ne ridica atunci cînd sîntem la pămînt.
În clipele cele mai grele, povești ca acestea te pot mobiliza astfel încît să descoperi resurse nebănuite pentru a merge înainte. Fiind între ei și ascutînd greutățile pe care le-au depășit, o boală precum cancerul, pierderea unui copil, o viață în întuneric trăită frumos, realizezi cît de prețioasă este fiecare zi care ți se dă.
Chiar și pentru mine, deși am trecut prin cumpene grele, am simțit că m-a încărcat seara de ieri. Sper ca și povestea mea să aibă un impact pozitiv în viața celor ce o descoperă, oricît de mic. În definitiv, rolul poveștilor este de a ne învăța, prin experiențele altora, să fim mai recunoscători și să ne trăim viața asta efemeră mai frumos, mai echilibrat. Cînd totul e bine și credem că avem viața la picioare există mereu tendința să ne simțim neîmpliniți din motive superficiale.
Ce-am învățat eu în cei 12 ani de la accident? Faptul că cele mai împlinitoare valori sînt bunătatea față de aproapele nostru și gratitudinea, iar bucuriile mărunte de zi cu zi pot însemna tot dacă ajungi să le descoperi. Mi-aș dori ca tot mai mulți să înțeleagă așa viața. Cred că am trăi într-o lume mai bună.

Descoperiti cele „10 povești” și multe altele pe www.Saniting.com
Povestea mea >> aici

Vă rog să aveți în vedere și povestea Nicoletei, autoarea cărții, care merită toată aprecierea. Ea s-a ocupat de acest proiect în timpul liber, din pasiune și își dorește să dezvolte un centru de consiliere emoțională. Haideți să susținem proiectul Saniting cu un like pe pagină sau share și, eventual, cu o donație.

Încă o dată, mulțumesc Nicoleta!

Mă poartă toamna

Posted in Efemeride on octombrie 3, 2018 by Alex

Mă poartă toamna pe alei

Şi pe cărări ce curg încet,
Cînd pică frunzele-n scîntei,
Iar vîntu-i tandru şi discret.

Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Şi-aproape de nemărginire,
În amintiri… mă înfăşor.

Mă poartă toamna şi mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Şi strîng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna şi mă duce
Într-un iatac… ca un fior
Şi-n aşternuturi zăbăuce
În care-am învăţat… să zbor 🍂🍁 (C.T.)