Draga Alex,

cu toate ca ne-am vorbit saptamina asta si ti-am indrugat, telephonic, din povestile cu personaje ale Ias(i)ului, am ciudata impresie ca am omis sa iti redau tocmai perspectiva orasului. Am sa ignor, deci, de data aceasta ca cineva, intrind aici sa caute noutati despre tine, m-ar putea gasi hoinarind de una singura prin tirg pe doua sau mai multe rinduri, incercind sa il redescopar – o prefigurare textuala a reintoarcerii nostre din toamna.

…O fi comparatia mentala pe care o fac cu Bucurestiul, o fi doar perspectiva mea de jumatate-turist-jumatate-nostalgic, sau o fi chiar asa cum spun, dar Iasiul a devenit un oras mai curat.

In mod ciudat, cu toate ca traficul a devenit mai intens si au fost plantate semafoare pe unde nu te astepti, distantele imi apar mai mici si mai repede de strabatut la picior. Poate e un trick, poate e din cauza spatiului gol care ramine in urma studentilor care pleaca in vacanta, studenti care nu se grabesc totusi sa evacueze orasul, mai intirzie la o terasa la o cafea, la o bere, cum a fost in sesiune ? hai ca am trecut-o si pe asta… dupa care urca in trenuri, masini si microbuze si lasa totul abandonat unui dulce plictis.

am stat saptamina asta sub amenintarea latenta a teilor gata sa infloreasca, si a unor vintoase pornite din abrupt in orele amiezii, ridicind praful in rotocoale capricioase, scuturind copacii de flori galbene si duzii de fructe coapte.

Teatrul nu este deja-renovat cum visam eu intr-o zi, calculind cumva logic, ca perioada schelelor a trecut demult; in ce priveste Filarmonica, eh ! are acelasi farmec trist al cladirilor aproape parasite, din care se mai aude muzica …

Pe strazi zgomotoase aceleasi tramvaie plimbind prin tot orasul aceleasi texte nemtesti din care – cu toata sederea noastra in Germania – inca nu inteleg nimic, doar ca la Ripa Galbena nu mai troneza, din micul rond de la baza treptelor, nici o capodopera…

Mai multe petunii, gasesc, desi am o banuiala ciudata ca o sa se ofileasca imediat dupa alegeri 🙂 Botanica: jumatate gradina – jumatate padure. Casa de linga academie, casa aceea care ne place amindurora si in curtea careia infloreste in fiecare primavara aceeasi magnolie neverosimila este acum inundata in lumina, sufocata de verdeata, trandafiri galbeni si fucsia.

Poate ti-am povestit ca, de cind am plecat noi din Iasi, a fost descoperit prin partile locului iluminatul arhitectural si aplicat cu multa finete la Universitate si la Palat; ce nu stii inca, probabil, este ca fatada BCU este si ea un pic bandajata, ca sa ajungi la semafor trebuie a treci printr-un tunel din lemn construit de-a lungul trotuarului, prin care patrund, la ore anumite, fisii subtiri de lumina prafuita.

…Cristina si Nicu isi paseaza unul altuia mingea fuzzy orange pe care a adus-o Mack din Scotia, time for me to go!

Sper ca stampa asta va ajunge la tine inaintea mea, ca o imbratisare.

ge