Entomologie

In sfîrşit ne-am rupt şi noi de oraş, ne-am luat maşina, scaunul şi paporniţa şi am plecat la padure. Nu pentru mult, cam pentru două ore. Am vrut să scăpăm, şi noi, ca tot omul, de gălagie, dar am nimerit în raiul gîzelor ţîrîitoare.

Mulţi ţînţari, albine, musculiţe, tăuni, bărzăuni şi alte miliarde de insecte încă neidentificate, plus cîteva bestieuses mai mari şi mai greoaie, complet inofensive dar cu perfectă alura de extratereştri.

Dincolo de acest microcosmos hiperpolpulat, în care ne-am simţit ca nişte intruşi, a fost o ieşire cît se poate de bine-venită. Mai cu seamă pentru că ne-am aşezat păturica într-o margine de pădure de tei, cu un parfum dement-ameţitor-răcoros.


Spărgătoarea de gaşcă a fost, în aventura asta, numai Gentilia, cu fobia ei faţă de gîndacii de toate dimensiunile; deşi s-a simţit permanent ameninţată, i-a fotografiat totuşi cu tot stoicismul de care a fost capabilă.

Desigur, pe drumul de întoarcere am „agăţat” imaginea dezolantă a gunoaielor lăsate pe lîngă vetrele grătarelor ocazionale, urme ale civilizeţiei umane.

Pentru că a fost duminică, am lăsat puţin deoparte lucrurile importante legate de călătoria în China. Campania noastră continuă!

Şi tu îl poţi ajuta pe Alex!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: