On the road again

Nici nu ne-am fi inchipuit ce dinamice vor fi (deveni) saptaminile de dinainte de China. Nu este deloc un lucru rau, nu ne intelegeti gresit!

Acum, de exemplu, „transmitem” din Iasi. Cum era si firesc inainte de plecarea in China, ne-am facut o serie de programari pentru citeva controale pentru a preveni orice neplacere care ne-ar putea distrage atentia de la scopul principal al calatoriei lui Alex in Quingdao.

Am tras deci aer adinc in piept si am luat drumul capitalei, unde am primit o serie de evaluari medicale pozitive. Apoi am oprit pe la niste prieteni, ca sa ne tragem rasuflarea si sa mai stam la o vorba cu ei, in casa aceea minunata a lor flancata de cele trei macarale ale cartierului.

Pot spune ca ieri, dupa scurta si fericita revedere cu Roxana, Alex a petrecut fix 12 ore in masina: dupa chiar spusa lui, „inca putin si ajungeam in China” desi noi, mai modesti, nu ne-am propus sa ajungem decit in Iasi. Si pentru ca asta nu ar fi fost suficient de solicitant, azi a trebuit sa suporte cu stiocism doua anestezii si citeva ore pe scaunul cabientului stomatologic al Adrianei.

Care a fost deznodamintul acestui episod veti afla miine – inca nu s-a terminat!

Sa nu va inchipuiti ca ne-am abatut, cu drumurile astea, de la programul campaniei „Si tu il poti ajuta pe Alex !”

Veste buna e ca am primit o serie de semnale pozitive, citeva incurajari, citeva promisiuni, si ni s-au alaturat o serie de oameni care au pus umarul in cautarea de sponsori.

Totusi, cu exceptia telefonului de azi al Mariei, nu avem inca realizari majore la acest nivel. Imi pastrez cu toate acestea, convingerea, ca daca este ea cea care deschide lista „realizarilor”, nu poate fi decit semnul de bun augur care arata (indubitabil!) ca sintem pe drumul cel bun.

Si tu il poti ajuta pe Alex!