Le „nous” d’aujourd’hui

Asa am invatat noi in ultima perioada, sa o luam de la capat de fiecare data cind se iveste ocazia, viata noastra este o succesiune de pietre de hotar. Ne-am intors acum din China: da, totul a decurs bine, fara complicatii, si nu, inca nu s-au petrecut acele schimbari pe care le asteptam cu totii, pentru ca celulele stem au nevoie si ele de timp sa devina celule nervoase si sa ne faca viata mai frumoasa.

Am fost placut surprinsa sa aud parerea unanima ca Alex arata mult mai bine la revenirea din China. E si firesc, de mult nu s-a mai intimplat sa nu mai doara, sa nu ne mai ingrijoreze cite ceva, de mult nu s-a mai intimplat ca o luna incheiata sa iesim in absolut fiecare zi prin oras, la cumparaturi, oriunde, impreuna.

Acum Alex este la centrul de recuperare din Mangalia, unde face tot felul de lucruri interesante intr-o sala care da inspre mare, exercitii mai noi si déjà stiute, proceduri care se aplica in mod egal durerilor reumatice si traumatismelor medulare…

Imi spune la telefon ca dimineata, cind e fereastra deschisa, aude pescarusii…

Ma cuprinde tristetea cind ma gindesc la toate lipsurile de prin centrele de recuperare din tara asta, pirghii improvizate, aparate vechi, standinguri stricate, aparate care nu stiu daca au fost vreodata, un singur lift pentru utiliztorii de scun rulant si doua mici-mici pentu cei care nu au chef sa urce scarile, si atitudinea de medic-dumnezeu : « de ce nu ati venit mai devreme ??? de ce sa mergeti sa faceti implanturi in china ??? ce complicatii … ? nu ma intereseaza… »

Doar ca si noi am avea o serie de intrebari de-ale noastre: unde sint standingurile functionale? Dar MotoMed-urile pentru tetraplegici? Aparatele pentru reglarea densitatii osoase? Dar programele coerente pentru recuperare intensiva? Nicaieri in tara asta, va spun, de unele nici nu s-a auzit, la altele nici sa nu indraznim sa visam.

Cum altfel, intr-o tara in care nici macar in strada nu exista spatiu de manevra, cind esti fatalmente limitat la o arie restrinsa, si de orinde ai pleca, indiferent unde ai vrea sa ajungi: ori se ingusteaza trotuarul, ori mai rasare un stilp pe care nu il poti ocoli fara sa te calce o masina, borduri sparte, lipsa adaptarilor, lipsa de respect, de imaginatie, de fonduri, de timp, de interes.

E si amuzant cum se ocupa totusi primariile sa scoate cite o bordura din loc in loc, mai ales prin centru , si sa lase acolo un semn cit casa: „trecere adaptata”. Ce folos, cind la urmatoarea intersectie te afli din nou intr-un punct mort si trebuie sa faci cale-ntoarsa.

Daca sinteti curiosi sa vedeti cum se petrec lucrurile in tari mai luminate, aveti un filmulet aici.

Vestea mai buna din postul asta e ca avem si noi, in sfirsit, o noua adresa. Ne-am mutat, dimpreuna cu Manu si Lavinia, intr-un apartament cu ferestre mari, albe, la parterul unui bloc din Tatarasi. E multa liniste deocamdata pe aici, toti sint plecati, care in Turcia, care la Brasov, care la mare, dupa pescarusi. Lavinia mi-a pasat o reteta de exersat la bucatarie si m-a lasat sa imi fac ordine prin cursuri, prin biblioteci, prin laptop, prin idei, afara miroase a toamna, inauntru a cafea…

Ne-am planificat un an incarcat, va fi un efort mare pentru Alex mai ales, vizite pe la centrele de recuperare, multa munca acasa si in februarie sesiuni universitare pline, pentru toti. Dar iata, noi sintem deocamdata multumiti cu noua casa cu usi late, fara praguri, unde incap toate lucrurile lui Alex si toate cursurile de la geografie, biologie si litere si unde, din pacate, nu vom avei internet in urmatoarea luna.

Vorba Laviniei insa, de acum putem primi si musafiri!

3 Răspunsuri to “Le „nous” d’aujourd’hui”

  1. mai, copiii…
    mi-e foarte dor de voi, de acesti frumosi copii de care nu mai auzisem de multa vreme. nu stiu, parca se intoarce vremea cumva. azi imi faceam un dosar cu activitatea mea din teatru si, evident, am dat peste alex si, oricum, cind trec pe linga bcu ma gindesc la geni si… oricit de confuz e mesajul asta (e, asa, din tun) daca tot sunteti in TATARASI… hai sa ne vedem!

    vara asta ne-am plimbat cu un laptop cu tudor gheorghe in playlist 🙂

    i, cu drag

  2. ioaaaaaaaaaaaana!
    imi pare bine sa te regasesc!
    trebuie sa ne vedem, te-am citit astazi toata dupa-amiaza. chiar asa, parca se rearanjeaza toate ca altadata, desi stranii schimbari au trecut prin noi 😦

    tudor gheorghe! am fost la concert saptamina trecuta: trist, de toamna…
    te imbratisez,
    ge

  3. Hei, mi-e dor de voi tare!
    de cand ati venit din China nu ne-am mai vazut…
    am auzit ca doar lucruri incurajatoare s-au petrecut acolo. Cat ma bucur!!!

    asa ca sper sa ne vedem cat mai repede…
    Imbratisari pentru amandoi de la mine si Elena.

    Tudor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: