Moonlight drive

Experiment  textual de căutare a inspiraţiei în doi. Citindu-l pe Jose Saramago

(Alex)… sint mult prea rare momentele in care iesim impreuna afara, in special in perioada asta a iernii, cu temperaturile incredibil de scazute, insa uneori iti doresti atit de mult sa iesi din casa, sa fugi de apartament, de bloc, de cartier incit nu mai conteaza ce destinație îți alegi – important e că poți să te afli la un moment dat în mașină cu Ducu și Adriana la lăsarea serii gonind către nicaieri, departe de un oraș care nici măcar nu e recalcitrant, printre dealurile acoperite cu zapada portocaliu-colorată de apus, printre pîlcurile de pădure rară  încremenită, pierzindu-ne in ultimele note cromatice ale crepusculuilui, mereu parca asteptind ceva, un moment in care sa hotarim ca trebuie sa ne mai si intoarcem. Există întotdeauna o diferență de cîteva grade dintre zona Iașului și valea Sculeniului, afară era ger și se lăsa încet întunericul, totul se transforma în fața ochilor noștri, lucru care se întîmplă în mod firesc la sfîrșitul fiecărei zile dacă ar fi cineva atent la momentele acestea, spuneam deci  că e fantastică această alunecare insesizabilă a umbrelor peste dealuri, pînă la pierderea oricărui contur, și efectul vizual pe care îl dă goana mașinii prin serpentine impadurite, spre drumul intins. Apoi am fost prinși. La capătul drumului nostru care ducea spre nicăieri răsărea cea mai mare, neverosimilă, portocaliu-incandescentă, ireală lună din cîte ne-a fost dat să vedem, drapată de cîțiva nori purpurii, care o susțineau deasupra liniei orizontului…

(gentilia)… motiv pentru care a încolțit în mintea fiecăruia dintre noi cu o precizie mnezică ce n-ar fi suportat nici o contrazicere, că sîntem martorii unui fenomen rar, pe care nu îl înțelegem încă, ”o lună bolnavă” a spus cineva din mașină și nu am reținut cui aparținea vocea. Eu văsusem o chestie din asta demult, în copilărie, și aveam deja în minte ideea că din cînd în cînd se întîmplă asemenea epifanii, dar erau de mult uitate.  Am ieșit pentru cîteva minute afară și nu am mai vorbit, în asemenea momente te simți foarte mic, și iți dai seama că se întîmplă pe lumea asta lucruri spectaculoase la care nici măcar nu ești martor, deși au loc în fața ferestrei tale, sau la marginea orașului tău, și gîndul acesta te atinge a tristețe, și atunci te apropii de pietre și taci, iei cuvintele și le-neci în mare, șuieri luna și-o răsari, și-o prefaci într-o dragoste mare. Pur și simplu nu ai altă soluție.

* Luna Plină a răsărit pe 11 ianuarie la ora 5:27. Când se află în această fază, Luna răsare în acelaşi moment când apune Soarele și se produce aproape în momentul în care Luna este la cea mai mică depărtare de Terra. Astfel, pe 11 ianuarie Luna a apărut pe cer pe cer cu 14% mai mare decât în mod normal şi cu 30% mai luminoasă decât în celelalte perioade ale anului (NewScientist).

nightscapes_moon-rise


Anunțuri

3 răspunsuri to “Moonlight drive”

  1. aproape ca se vad craterele.. o poza foarte reusita…
    stii.. astrul care „bantuie” zodia mea e luna.. la fiecare luna plina organismul meu o ia razna..si cu toate astea o iubesc… as sta ore intregi privind-o… si nu m-as satura…

  2. buna, Bianca! si eu am o slabiciune pentru luna, de fiecare data cind am avut ocazia, m-am pierdut in ginduri privind luna.

  3. mi-aduce aminte de cand o priveam cu binoclul 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: