Despre cum am aproape vizitat Cetatea Neamţului

IMG_7050

S-a trezit Alex într-o dimineaţă într-o revelaţie: „a început migraţia!” Văzuse un Buteo pe fereastră, ceea ce poate nu este tot atît de relevant ca faptul concret că venise vremea să ne mutăm o vreme la Bucureşti. Două săptămîni, la recuperare.

Înainte de asta, avem de spus o poveste. In ultimul weekend in Iaşi, înainte să ne facem bagajele, am fost într-o excursie scurta la Cetatea Neamţului – ne-ar f i părut rău să lăsăm să treacă aşa, pur şi simplu, o zi minuntă de mijloc de septembrie.

Cine a fost acolo ştie că regula e să îţi laşi maşina la baza muntelui şi să o iei la picior, oblic, pînă sus. Cu scaunul rulant mai greu. Oamenii locului au fost foarte înţelegători – ne-au ridicat bariera ca să  ne permită să urcăm cu maşina pînă la cetate – şi ne-am bucurat cînd am găsit-o recondiţionată, cu o pasarelă perfect accesibilă, care trece peste ziduri, dezvaluind o privelişte fastastică peste împrejurimi.

Foarte mulţi vizitatori, un peisaj de excepţie, un panou care anunţa sprijinul financiar al Uniunii Europene la concretizarea proiectului de reabillitare a obiectivului, finalizat în ianuarie 2009. În spatele anexei în care se vindeau bilete ce găsim: o toaletă adaptată, ceea ce nu vezi prea des în tărişoara asta.

Acum, desigur, contrapunctul. Că doar în România amprenta finală a unui proiect de asemena amploare trebuie pusă în stil românesc: intrarea spre pasarelă era blocată de un mecanism metalic (similar celui de acces la metrou), aici total nepotrivit, inutil şi de ce să nu o spunem, idiot, de vreme ce nu se intra pe bază de cartelă iar numărul turiştilor era contorizat prin biletele vândute.

Povestea scurtă e că am făcut drumul de la Iaşi ca să ne blocăm înaintea (de fapt înapoia) a două bare metalice plasate acolo fix degeaba.

Să ne fie clar, nu ne-am aşteptat să avem rampe, am plecat de acasă pregătiţi să urcăm scări, dar ne-am blocat perplecşi înaintea unui mecanism stupid şi fără utilitate, a cărui absenţă ar fi simplificat incomensurabil peisajul şi ar fi oferit acces unei categorii de vizitatori pentru care a fost, totuşi, creată o toaletă adaptată. E adevărat, nu am fi reuşit să vizităm cetatea în totalitate, dar există acolo spaţii accesibile unui utilizator de scaun rulant dacă Consiliul Judeţean Neamţ (în calitate de proprietar – cum anunţă un panou) nu i-ar fi blocat accesul cu atîta candoare.

Am vizitat cetatea cam fără chef, pe rând, eu şi Andrei, pe cînd Alex a aşteptat cuminte în parcare, la marginea pădurii, expus cîte unei rafale de ghinde prevestind toamnă. Luat la întrebări, gardianul a răspuns cu toată  bunăvoinţa şi cu o nuanţă de regret în glas că „sistemul e în probe”. Care va să zică nici ei nu ştiu prea bine dacă sistemul de bariere îşi are locul acolo sau nu. O să încercăm deci în următoarele zile să îi ajutăm la soluţionarea acestei dileme printr-o adresă explicită.

Poate în felul acesta vor înţelege că această categorie a persoanelor cu dizabilităţi există în mod real şi că utilizatorii de scaun rulant depun eforturi mai mari decît ceilalţi să se deplaseze pînă la Cetate (să se deplaseze pur şi simplu) şi nu o fac doar pentru a „aproape vizita” un muzeu recondiţionat în anul de graţie 2009 cu bani europeni şi viziuni româneşti.

IMG_7060


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: