One evening

S-a întîmplat ca Dani să fie în oraş şi să poată trece pe la noi, deşi foarte obosit după muncă, duminică seara.  S-a întîmplat ca Manu să nu fie plecat din Iaşi şi să o poată aduce şi pe Mădă, după program, să zicem, la un pahar de şampanie. S-a nimerit ca Tudor şi Elena, care ne sînt foarte dragi, să vină la noua noastră adresă, accesorizaţi cu o  orhidee galbenă şi, mai important, cu o chitară.

Pe Tudor (cu tot cu chitara lui de atunci) l-am cunoscut la Portiţa, acum ani buni – cine stă să-i mai numere – şi ne-am regăsit, nu mult după, la Iaşi. Pe Alex şi Tudor îi leagă cîteva chestiuţe bizare şi magice: aceeaşi zi de naştere (deşi vîrste diferite), pasiunea pentru cactuşi şi oarecum aceleaşi preferinţe muzicale, pornind de la jazz, afinităţi descoperite în timp, homeopatic. Şi ar mai fi două concerte ale lui Tudor Gheorghe şi poate şi amintirea emoţionanată şi acum a faptului că, puţină vreme după accident, Tudor a venit de cîteva ori la Bucureşti cu chitara şi i-a cîntat lui Alex în salonul de terapie intensivă, aşa cum probabil nu s-a mai întîmplat niciodată în istoria acelui loc… nici nu mai ştiu cum să-l numesc, ducă-se-n pustii.
Astăzi ne întîlnim sub zodii mai bune, doar că ne trebuie un prilej, că rău stăm cu timpul cu toţii, nimic de zis. Aşa că duminică am făcut un tort, am pus vin pe masă, am mîncat bine, am completat cu ceva dulce şi ceva sărat şi am cîntat – mai mult Tudor – sau acompaniat pe diverse tonalităţi – mai mult noi. Pe la mijlocul „programului” băieţii şi-au făcut un playlist special, cu cîntece de prin taberele lor din deltă din prima adolescenţă, ce mai vremuri, ce mai poveşti!

Mădă şi Elena au stat un pic departe de „scenă”, condiţie în care Alice (chitara, chitara!) s-a putut afirma ca vedetă incontestabilă. Dacă nu aţi făcut niciodată o seară de cîntec cu o chitară, măcar la malul mării ori la munte, în faţa cortului, lîngă foc, e greu să vă imaginaţi ce minunată poate fi o asemenea întîlnire.

Mulţumesc  Dani, Tudor, Elena, Mădă, Manu, pentru seara aceasta specială şi pentru minunatele cadouri! O îmbăţişare separată şi frumos împachetată am şi pentru Andrei şi Mirela, pentru ştiu-ei-ce şi pentru complicitatea cu Alex din ultima perioadă. Alex, desigur, e în capul listei, el e în pluralul pe care îl folosesc întotdeauna, oferindu-mi cel mai preţios dar: acela de a fi mereu acolo, alături de mine.

 

p.s. Enciclopedia aceea asupra căreia îşi concetrează băieţii tooooată atenţia este arhiva cu cîntece a lui Tudor 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: