De iarnă

Iată că am reuşit totuşi să ajung la Iaşi după o săptămînă de iarnă adevărată petrecută la Jurilovca. Cu toate ştirile nevrotice rulînd la teve în perioada asta şi cu traseele abia deblocate, drumul înapoi s-a împletit cu oarece emoţii. Emoţii, nu griji, dar şi astea mici, pentru că mie îmi place iarna, mult. Şi cred că, dacă am reuşi să ne detaşăm de  clişeele prozaice, semi-apocaliptice, seci şi enervante („românia sub zăpadă”, „coşmarul alb”) care ne sînt servite la ştiri – legate exclusiv de condiţia drumurilor blocate, nu şi de accesibilitatea celor care ne sînt necesare –  şi am privi cu mai multă atenţie copiii ieşiţi cu sania, oamenii de zăpadă dospiţi în faţa vreunei curţi şi copacii transfiguraţi sub un cer fără limită, poate ne-am mai calma un pic şi ne-am bucura mai mult de minunea asta  trecătoare. Şi mai mult, dacă am privi cu atenţie dimineaţa la geam, poate am vedea mai des asemenea bijuterii miniaturale:

Da, sînt „de-adevăratelea”. Fotografii făcute acum două dimineţi, la geamul casei mele, înaine să apară soarele şi să topească tot.