Imobilizat la domiciliu

Societatea Academică din România (SAR), în parteneriat cu Fundaţia Motivation România, a realizat recent un raport în care analizează problema accesului persoanelor cu dizabilităţi motorii la echipamente adecvate, cu accent pe achiziţionarea scaunelor rulante. Cred că este prima dată cînd se realizează un raport amănunţit  referitor problemele reale ale persoanelor cu nevoi speciale în România.

Raportul dezvăluie aspecte foarte dure ale handicapului sistemului românesc de asigurări sociale. Nu am văzut pînă în prezent ca problemele tratate în raport să mai fi fost luate în vizor de alte instituţii.  Cu ele ne confruntăm în permanenţă noi, cei care trebuie să beneficiem – prin cadru legal – de  servicii  medicale şi sociale specifice – mă refer aici, pe lîngă  accesul la scaunele rulante şi la multe alte dispozitive adaptate nevoilor individuale. Nici una din aceste nereguli nu au fost consemnate, pînă în prezent, în nici un document de factură publică – asta din cîte ştiu eu.

Dintre punctele atinse în raport, foarte bine analizate sint relaţia beneficiarilor cu Casele de Asigurări, aplicarea defectuoasa a legislatiei in cazul obtinerii dispozitivelor adaptate, lipsa de informare sau lipsa de transparenta legata de listele de furnizori si de oferta de dispozitive, carentele majore dintr-un sistem care ignora necesitatile individuale ale persoanelor cu dizabilitati sau problemele de accesibilizare  a  spatiului  public. Toate aceste detalii, imbinate,  dezvaluie o realitate greu de imaginat de outsideri si greu de suportat de persoanele aflate in cauza.

Este un raport care arata clar ca oamenii sint luati uneori la gramada, clasati  pe dosare in functie de un diagnostic; cu toate acestea, din toti oamenii pe care i-am intilnit eu pina acum nu au fost doi care sa fi avut complicatii identice, aceeasi evolutie, ce sa mai spun de aceleasi necesitati. Este un raport care pune pe tapet problema acordarii unui scaun rulant neadaptat o data la 5 ani de exemplu unui copil, caruia in intervalul acesta i se modifica structura osoasa si are alte necesitati, dar nu are de partea lui nici o lege care sa fi luat in considerare acest aspect.

Pe scurt, raportul nu este deloc magulitor pentru Romania anului 2010, tara membra a Uniunii Europene de 3 ani.

Trebuie remarcat că este foarte important faptul ca raportul a fost realizat – asta inseamna ca stim unde ne aflam si  ce trebuie facut pentru a schimba lucrurile in bine. Teoretic. In încheiere,  sînt prezentate si o serie de recomandări şi soluţii; dacă ar ajunge pe mesele instituţiilor  abilitate si ar fi puse în aplicare în mod corect  chiar ne-ar putea ajuta să spunem şi noi, cu un anume confort, că trăim într-o ţară normală.

Raportul este intitulat IMOBILIZAT LA DOMICILIU (titlul singur este relevant pentru ţara în care trăim) iar dacă aveţi putin timp liber merită parcurs, chiar şi pe diagonală.

Mi-am permis să pun pe blog două grafice extrase din raport, care m-au impesionat şi care mi se par în acelaşi timp cutremurătoare, mai ales pentru o ţară acceptată în UE.

CLICK pe imagini pentru dimensiunea completă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: