Cel mai inteligent sistem de rampe ever

Este în Bucureşti,  pe malul Dîmboviţei, dinaintea Memorialului Holocaustului.

În puţine cuvinte, este vorba de un ansamblu arhitectural ridicat în memoria victimelor holocaustului din perioada celui de-al doilea război mondial. „Spaţiu permanent de amintire şi avertisment adresat generaţiilor viitoare”, impresionant prin simplitatea liniilor şi încărcătura simbolică a elementelor constitutive: un „buncăr” în culori metalice în care te poţi simţi foarte foarte singur, urmărind, încustat pe o bandă ruginie în partea interioară a pereţilor, şirul numelor tuturor celor ucişi în vremea holocaustului.

Tema aceasta, a cutiei „metalice” (gri-pămîntiu şi rugină, culori sumbre, ostile) aparent modestă, permite identificarea spaţiului cu orice element din recuzita holocaustului: vagon de tren (tren al morţii) – în care lumina pătrunde zăbrelit (chiar aşa pătrunde lumina: pe fîşii), lagăr de exterminare, crematoriu, celulă în care ultima libertate permisă e aceea de a privi cerul.

Un moment de linişte într-o duminică după-amiază, într-o plimbare domoală pe cheiul Dîmboviţei. Şi cînd te gîndeşti că am ajuns acolo din întîmplare: am vrut, din curiozitate, să vedem unde ne duc rampele acelea perfecte, inserate armonios în planul sacadat al celor cîteva trepte pe care le aveam de coborît. Semnalizăm, aşadar, ca exemplu absolut, cel mai inteligent sistem de rampe întîlnit ever: