Din ultima vreme

Privind acum în urmă îmi dau seama cît de repede au trecut săptămînile perecute în Bucureşti (întotdeauna se întîmplă aşa). A fost o perioadă intensă, am muncit mult, am cunocut oameni noi şi am petrecut mult timp între prieteni. A fost frumos. Îmi era dor de puţină agitaţie.

Astăzi am aflat că următoarea mea programare la centrul din Zalău, despre care am scris numai de bine, este tocmai în februarie 2011. A venit ca un mic şoc. Toate au luat-o razna în ţara asta. A apărut coplata în sistemel medical, care este o plată în plus pe lingă şpaga de rigoare. La Techirghiol nu mai avem nici-un sprijin din partea Casei de Asigurări: 140 lei pe zi într-o rezervă mucegăită. Din cîte se aude urmează să fie plătit şi fiecare drum cu ambulanţa. Centrul de recupereare Motivation din Bragadiru a fost desfiinţat în favoarea unui cazino, iar peste centrul din Panduri (unde am fost şi noi) există tot felul de presiuni. Ce mai urmează?

Nici dacă vrei să faci treabă nu poţi că se găseşte întotdeauna cineva care să-ţi pună piedici. Iar în Panduri chiar se face treabă bună. Se munceşte incredibil de mult într-un spaţiu foarte mic. Mirela şi Vio fac tot efortul să acopere necesităţile fiecărui beneficiar. Un centru în genul ăstuia ar trebui susţinut şi dezvoltat, în schimb la noi se întîmplă de fiecare dată invers. Ne rămîne să ne facem bagajele şi să fugim într-o ţară mai primitoare (noi cei cu intenţii bune) dar din nefericire nici aşa nu se poate.

Trecînd la lucruri mai plăcute, am fost joia trecută (la invitaţia Mirelei 😉 ) la un spectacol impresionant de operă: Rigoletto, de Verdi. Ne-a plăcut enorm, a fost altceva, am mai schimbat şi noi atmosfera. Am rezistat 3 ore cu stoicism. Mergeţi şi voi la operă, merită.

 

 

Din Herăstrău:

Iar odată cu sărbătorile:

Vă dorim numai bucurii şi multă linişte în suflet!