Dobrogea (3)
Prin marginea deltei vîntul patrunde ca printr-o casă primenită, cu feresterele deschise. Locurile acestea – foşnitoare de oameni în lunile verii – ţi se daruiesc acum fără rezerve: le poţi lua în stapînire cu o închidere de pleoape.
Veniţi de vizitaţi!
Alex Luchici 
aprilie 9, 2010 la 7:19 pm
N-am fost niciodata in Delta Dunarii, dar imi doresc nespus de mult sa ajung macar o singura data! Sora mea imi tot promite… 🙂 Poate prin luna mai.
aprilie 9, 2010 la 9:16 pm
Trebuie să ajungi în Deltă. Iar dacă vă duce Dani, cu atît mai mult 🙂 E o altă lume, păcat că locuitorii deltei nu realizează cu adevărat lucrul ăsta, altfel ar fi protejat-o la adevărata ei valoare. Poate în ultimii ani au îmceput să deschidă ochii, odată cu beneficiile turismului…Oricum, mergi negreşit!
Acolo am învăţat să apreciez păsările, şi să le recunosc 🙂
aprilie 10, 2010 la 8:44 am
Ma bazez pe Dani 🙂 eu am iubit pasarile din lunca Prutului – chirele, chirighitele, iar acum trec pe acolo si pelicani. Pana acum nu erau 🙂
aprilie 10, 2010 la 5:21 pm
Din păcate, cu ceva ani în urmă în MD pelicanii erau consideraţi o pacoste şi împuşcatul lor se impunea. Se considera că mănîncă prea mult peşte şi trebuiau exterminaţi. În timp au renunţat la aşa ceva, după ce s-a constatat că pelicanii nu mănîncă mai mult decît le trebuie. Mă bucur că ajung şi în zona voastră. În deltă sînt impresionante stolurile de citeva sute de pelicani cînd prind cîte un curent de aer. Zboară minute în şir fără să dea din aripi 🙂
De mult îmi doresc şi eu să ajung la Prut, în special în zona lacului de acumulare Costeşti şi nu numai.