Două întrebări, cam acelaşi răspuns (scurt)

1. Poate fi Bucureştiul accesibil persoanelor cu dizabilități?

Vaaai:  nu!

2. Ce şanse are Bucureştiul să ajungă capitală europeană a accesibilităţii pentru persoanele cu dizabilităţi?

Vaaai: nu-le!

Ştim că nu e de rîs, e mai degrabă de vărsat o lacrimă, dar, după ce veţi fi citit articolul, veţi fi poate de acord cu noi că  întrebarea corectă care s-ar impune este:

(3) Ce caută Bucureştiul între oraşele europene care vor fi punctate pentru proiectul metropola europeană a accesibilităţii? (fără răspuns)

Ne putem doar imagina chinul membrilor comisiei care va sosi la Bucureşti pentru a evalua gradul de adaptare a spaţiului public la nevoile persoanelor cu handicap. Dacă din comisie va face parte măcar o persoană care foloseşte un scaun rulant, nu trece mai departe de aeroport.

Pentru a nu ajunge cu punctatjul la minus, totuşi, sugestia nostră către membrii comisiei ar fi să ocolească cu orice preţ spitalele şi instituţiile publice, dar să încerce să se relaxeze prin malluri (construite de investitori = adaptate) sau parcuri (spaţii fără borduri = nu se simte absenţa rampelor). Şi mai ales să nu încerce să ia vreun tren, autobuz  sau, – doamne păzeşte! – metroul, să se limiteze la a parcurge distanţe scurte şi în general, să se întoarcă în mare viteză în ţara lor, ca să nu dea în vreo depresie, ceva.

De fapt, noi ne-am pronunţat deja în privinţa capitalelor care vor „flanca” acest clasament: Berlinul (undeva pe podium) şi Bucureştiul (undeva departe). Aşteptăm, totuşi, luna decembrie, pentru confirmare.

Anunțuri

14 răspunsuri to “Două întrebări, cam acelaşi răspuns (scurt)”

  1. Pai tu dece scri despre Bucuresti ca din poza vad ca esti dela munte deci dela tara.

  2. alecsandra Says:

    offfffff Alex cata dreptate ai 😦 din pacate este cruntul adevar vis-a-vis de ce se intampla nu numai in Bucuresti ci si prin tara 😦 Spre exemplu nici Constanta nu exceleaza deloc din punctul asta de vedere, asta ca sa vorbesc intr-o oarecare cunostinta de cauza. Pacat, s-ar putea face multe dar se pare ca la noi ignoranta primeaza 😦

    • Alecs, se consideră că problemele astea nu sînt o prioritate. Ba chiar bănuiesc că pe unii masurile de genul ăsta, rampe, adaptări, chiar îi deranjează. ”Ce mai vor și ăștia?”

      • alecsandra Says:

        Da, stiu despre ce vorbesti 😦 Este foarte trist ca se intampla asta…. Si acum mi-am adus aminte ce mi-a spus Gentilia despre cele 3 trepete de la voi de la bloc… Cand nu ai alta solutie, inveti sa te adaptezi pur si simplu… Da, chiar e trist…. Dar, inca mai am o speranta ce poate vine din mintea „copilului idealist”….

  3. Acum vreo câteva săptămâni bune mă gândeam la un subiect de scris pe blog şi mă gândeam la exact subiectul la care ai făcut tu referire astăzi, subiectul nu s-a mai „născut” dar nici nu e târziu. Vroiam să fac pur şi simplu o adunare a locurilor, firmelor şi nu numai… din oraşul în care locuiesc, care au rampă pentru persoanele în cauză. Sincer, nu îmi amintesc decât de o singura rampă şi aia inutilă pentru că … nu ştiu cum să-i numesc pe ăia de au lucrat la ea… au zis băieţii să o tapeteze cu gresie că e mai şic şi să o facă ceva mai abruptă decât era necesar.
    Avem probleme mari de tot cu ignoranţa, dacă tot lucrezi la astfel de rampe, de ce nu o faci să fie utilizabilă, nu e doar de aspect, nu face parte din design -ul clădirii, e făcută cu un scop.
    Dar ştii vorba aia : ce nu te doboară, te face mai puternic… optimişti să fim.

    • Aşa e, Sorina, Cîte minunate exemple nu am avea cu toţii!
      De treaba asta cu rampele făcute aiurea sînt responsabili mai mulţi factori. După cum ştii, statul a instituit obligativitatea ca spaţiile publice să fie accesorizate. Prin urmare, nu e numai „dorinţa” altruistă de a veni în întîmpinarea persoanelor cu dizabilităţi, e şi condiţia impusă de o autoritate abilitată. Cum e construită rampa, deja pentru ei e un detaliu care trece în nesemnificativ. Am impresia că într-adevăr, ambiţia supremă este de a ajunge la un unghi de 90 de grade, tapetat cu gresie, cît mai îngust şi dacă se poate, blocat în capăt într-un perete sau prag.
      E vorba aici de implicarea „proprietarului”, de profesionalismul firmei care se ocupă de lucrare şi de primăriile care ar trebui să verifice gradul de utilitate al rampelor. De implicarea celor mai mulţi dintre ei ne-am lămurit definitiv.
      Ne-am distrat şi noi, de nenumărate ori (amar), de minunate exemple de sculpturi suprarealiste ridicate de genii într-ale improvizaţiei. Totul e să nu ne pierdem simţul umorului şi capacitatea de a le ignora cu desăvîrşire, după cîteva urări de bine adresate artistului 🙂 .
      În definitiv, am urcat atîtea scări cu un scaun rulant pînă acum, nu-i asta o problemă – găseşti peste tot oameni de bine care să-ţi dea o mînă de ajutor – dar cum rămîne cu viaţa independentă şi cu drepturile egale de a folosi spaţiul public, indiferent de condiţia ta?

  4. Dadatroll, degeaba esti din Bucale, frate, ca mentalitate esti la nivelul unuia sarac cu duhul din Cracanatii din vale, care odata ajuns intr-un oras mai de doamne ajuta, la intoarcere in catun se comporta infectios cu restul prostimii, de parca l-a nascut ma-sa cu patalama de globetrotter. Du-te ia-ti femeia si cineaza la KFC! Aici, la munte e prea rarefiata admofera pentru neuronul tau si ti se ard sinapsele.

    • Răzvan,
      te declar omul săptămînii pe blogul ăsta! Aş fi vrut să fi scris eu un asemenea comentariu 🙂 Te salut!

      • Mey pana si eu as fi vrut sa fi scriis un ast fel de coment. Da sa sti ca nai dreptate. Ca eu nu sunt dela tara si nici dela munte. Da Alex asta e dela Bucuresti da are poza cu rusacu in spate casi cum nar fi dela Bucuresti asa ca dece ii pasa lui daca e acesibil nu stiu ce rampa in Bucuresti. Nu? Parerea mea.

      • @dadatroll
        E halucinant ceea ce vrei tu sa ne comunici. Cu voia lui Alex, iti sugerez sa preseverezi! Am credinta ca intr-un final vei reusi sa plamadesti ceva coerent. Multe, multe „succesuri!”;)) Precum si traditionalul: Scrie, puiule, Scrie!

  5. E dureros ce se intampla in toata Romania nu doar in Bucuresti referitor la accesibilizarea oraselor pentru persoanele cu nevoi speciale. Dar dat fiind faptul ca totusi era vorba de capitala noastra am sa-mi permit sa va fac cunoscut si eu cateva exemple de buna practica in antiteza cu ceea ce reprezinta Bucurestiul. SI am sa incep cu locul in care-mi fac veacul anul asta namely Londra:
    – sistemul de metrou e cel mai vechi din Europa si desi construtruit din anul 1800 si ceva, are destul de multe variante pentru persoane cu nevoi speciale. Ce-i drept acolo unde nu se mai putea interveni iti arata ca nu este „step free access”. in rest toate magistralele noi si nu exagerez cand spun absolut toate au facilitati la fiecare statie. Buun.. toate autobuzele de transport in comun sunt dotate cu facilitati de la rampe la posibilitatea de a se lasa masina pana la nivelul bordurii printr-un sistem hidraulic. Buun, fiecare trecere de pietoni are rampa nicicum nu vei avea probleme sa treci strada daca esti in carut. Unde sunt scari exista neaparat si o rampa si chiar daca stau intr-un cartier marginas pana si aici am totul accesibilizat de la iesirea de pe strada pana la accesul la autobuz si metrou. Si poate asta e un motiv in plus pentru care cei cu nevoi speciale de a se bucura de libertate in Londra.(exista si minusuri dar asta e alt episod)
    Madrid. nota 10… rampe..metrou cu lift… autobuze adaptate… superb. Mai mare dragul sa iesi pe strada fara sa fii nevoit sa te chinui sa poti ajunge in parc, la o cafea sau chiar la o farmacie.
    Berlin. nota 10+..tot ce se poate si inca in plus. Mi se pare ca avem cu totii dreptul sa fim liberi si independenti de conditia noastra. E un plus ca ne permite si mediul in care traim sa putem simti asta.
    Din pacate Romanica noastra mai are multe de invatat dar eu sper ca pasi se pot face si in sensul asta. Trebuie rabdare multa, lobby si relatii:)) (tipic noua) care sa sustina cauza noastra.
    Astept cu nerabdare rezultatele studiului.
    Numai de bine s-auzim!

  6. @dadatroll
    Constat cu sentimente amestecate (cel mai mult cu amuzament) că devii un fan al acestui blog, altfel nu îmi explic cum de revii să verifici „inboxul”. Apreciez că-ţi place stilul lui Răzvan, asta îţi face cinste. 🙂
    Dar uite, pentru că am văzut că-ţi scapă cîte ceva din ce se vorbeşte pe aici, ca să nu te oboseşti foarte tare cu dilemele, îţi las cîteva indicii: dacă dai click pe link, ai să vezi că cele două întrebări au fost puse jurnalistic de o colegă de-a ta de la capitală. Avînd în vedere că e vorba de un proiect INTERNAŢIONAL, nici nu şi-a pus problema că ar putea intra în sistemul de evaluare alt oraş din ţărişoară. Şi e corect, nu? Că doar nu o să vină comisia să verifice dacă e accesibil la munte sau la ţară – o să vină la Bucureşti! Şi ce o să găsească acolo? Pliiiiiiiiiiiiiiiiin de spaţii accesorizate, rampe fără număr şi posibilităţi nelimitate pentru utilizatorii de scaun rulant de a călători prin toată metropola. Un vis!
    Acum te întreb, dacă poţi să rezişti să răspunzi la două întrebări, fără să comentezi pe lîngă:
    1. Aşa e, sau nu e aşa?
    2. Dacă – doamne fer! – nu e aşa, de ce să mai participe Bucureştiul tău iubit la un asemenea proiect?
    Părerea mea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: