A trecut un an

Toate morţile neaşteptate au ceva din aparenţa unei scamatorii. Cel care, pînă adineauri, organizase, prin prezenţa lui, o lume, dispare pur şi simplu.

Misterul morţii tocmai în asta constă: în disproporţia dintre promptitudinea cu care cineva încetează să fie şi golul formidabil pe care îl generează în consecinţă absenţa lui. Cu cît golul acesta este mai mare, cu atît scamatoria morţii pare mai reuşită. Ridici capacul cutiei care era viaţa celuilalt şi înăuntru nu mai e nimeni.

Decorul nu s-a schimbat. Totul a rămas pe loc: casa lui, lucrurile lui în ea – hainele atîrnate în dulap, cartea pe care tocmai o citea, o pagină rămasă pe birou cu cîteva rînduri scrise în grabă, CD-ul pe care-l ascultase ultma oară, dintre cele alese de-a lungul anilor şi din care se alcătuia conturul muzical al fiinţei sale.

Numai că la capătul acestor lucruri nu mai e nimeni.

(G. Liiceanu, Declaraţie de iubire)

Astăzi se împlineşte un an de cînd Andrei şi Anca se uită la noi cu binoclul de sus, de undeva de foarte sus.

Această prezentare necesită JavaScript.

Fotografiile acestea fac parte dintr-o poveste spusă cîndva de Andrei. O găsiţi aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: