Felix, tranziţia spre primăvară

Aşa cum a scris şi Gentilia în postul anterior, ultimele două săptămîni le-am petrecut în Băile Felix, la centrul de recuperare. A fost o perioadă, după accidentul meu, cînd consideram că în România nu există centre de recuperare specializate şi că doar plecînd în afară poţi face recuperare ca la carte. Nu aflasem încă de Felix – în definitiv, e la 600 km distanta! – nici de Zalău, dar a ajunge la oricare din centrele acestea două echivalează cu a ieşi din România,  ceea ce înseamnă că nu îmi corectez afirmaţiile iniţiale decît pe jumătate.

Contextul

Ca de fiecare dată, Felixul a însemnat o perioadă încărcată, cu un program zilnic susţinut, lucru cît se poate de benefic, avînd în vedere că perioada de şedere în spital este atît de scurtă.  Au fost ani în care se putea sta o lună, două şi poate chiar mai mult timp (aşa ar fi fost şi normal). Recuperarea după un accident în urma căruia este afectată coloana vertebrală trebuie făcută continuu, cel puţin în prima etapă, cînd se poate recupera cel mai mult.  La noi, după 2-3 săptămîni într-o clinică trebuie să cauţi o altă locaţie. Nu există continuitate – pentru că programările se fac cu foarte mult timp înainte, pentru că locurile sînt limitate, pentru că centrele din toată ţara pot fi numărate pe degetele de la o mînă.

Lucrurile acestea reflectă de fapt interesul şi atenţia autorităţilor acordată persoanelor cu dizabilităţi.  Să recapitulăm: a fost redusă perioada de internare şi indemnizaţia de handicap (dacă nu aţi ştiut pînă acum – e puţin peste 200 ron), dar a crescut costul internarii (700 ron / 2 saptamîni). Logica simplă şi tristul adevăr e că sînt oameni în ţara asta care nu îşi permit să se intereneze la o clinică, deşi recuperarea lor depinde de asta.

Drumul

Din Iaşi pînă la Felix sînt cam 600 km şi aproximativ 10 ore de mers cu ambulanţa de transport.  Nu e deloc distractiv, nici măcar confortabil nu e.  Fiind întins, simt mult mai acut zdruncinăturile date de condiţia românească a drumurilor – astea sînt detalii de obicei ignorate – dar vă puteţi imagina că după o asemenea aventură ajungi la destinaţie gata obosit, şi tu de abia te apuci de lucru. Au fost zone în care nu puteam să beau o gură de apă. Şi mai grozavă e perspectiva: centrul e departe dar altul mai bun şi mai aproape nu ai, iar drumurile nu vor fi rezolvate doar pentru ca să ajungi tu odihnit la centrul de recuperare. Am depăşit totuşi momentele cele mai grele cu căştile în urechi pe AC/DC 🙂 , nici o altă muzică nu reuşea să acopere zgomotul din maşină.


Programul

După cum bine se ştie, Băile Felix sînt recunoscute pentru apele termale care au un efect pozitiv asupra organismului. În spital există mai multe bazine folosite de pacienţi şi o piscină în exterior, folosită vara. În condiţiile în care, în urma accidentului, leziunea neurologică mi-a afectat şi centrii respiratorii şi am rămas cu un deficit de respiraţie şi o anume sensibilitate care se manifestă mai ales în perioada rece, am dat pas la sesiunile de hidroterapie. La vară însă voi  intra şi în piscină, pentru că apa fluidizează mişcările care sînt făcute cu anume greutate  şi  ajută la recuperarea tonusului muscular .

De regulă pun accentul pe kinetoterapie, mai ales pe seturile de exerciţii fizice care împlică cel mai mult efort din partea mea. Este metoda cea mai bună de a-mi dezvolta mişcările active,  şi de a recîştiga altele, pe care înainte de accident le făceam cu uşurinţă. La Felix am lucrat foarte bine pe partea de kineto. Am insistat cu exerciţiile pentru zona superioară a trunchiului: umeri, braţe, trapez, pectorali. Se consideră că insistînd pe zonele unde există deja mişcare vor fi stimulate alte grupe musculare inactive. Mişcările pe care le pot coordona cel mai bine sînt cele ale gîtului şi ale umerilor. Din trunchi pot face mai bine aplecări faţă-spate şi rotaţii, însă pe o amplitudine nu foarte mare.  La nivelul braţelor bicepşii sînt activi (adică pot controla eu mişcările), dar nu am încă suficientă putere încît să flexez sau să ridic braţele pentru a mă putea ajuta în anumite activităţi independente.

Am mai făcut şi fizioterapie, care presupune stimularea electrică a anumitor grupe de muşchi (eu am făcut doar în zona braţelor), and last but not least masaj, în zona cervicală, spate şi braţe.

Una peste alta a fost o perioadă plăcută, lucrativă şi energică. Am cunoscut iar oameni de toate felurile cărora le-am aflat poveştile. Sensibile, dramatice, absurde sau hazoase – despre ele mi-am propus să scriu negreşit pe blog într-o bună zi.

M-am întors la Iaşi cu primăvara, după ce s-au vindecat toate virozele de prin oraş. Bine v-am regăsit!


3 Răspunsuri to “Felix, tranziţia spre primăvară”

  1. alecsandra Says:

    Bine ai revenit, Alex! 🙂
    Ma bucur sa aud ca ai avut o perioada de recuperare frumoasa si ma bucur sa aud de progrese 🙂 La mai mare!!!! 😀
    Te pup si te imbratisez cu drag si-ti doresc sa ai parte de o primavara excelenta :*

  2. Ce fruuumoooosssss!!! 😀

    Multumesc mult, Alex 🙂

    Puppp :*:*:*:*:*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: