24 de capricii

Acum două zile a avul loc, la Filarmonica din Iaşi, concertul care a deschis turneul Stradivarius susţinut de Alexandru Tomescu în 14 oraşe din ţară  – Capriciile pentru vioara-solo de Niccolo Paganini, considerate capodopere de virtuozitate si expresivitate muzicală.

Concertul  a fost extraordinar în mai multe privinţe. Să le iau pe rînd: 

Artistul

Alexandru Tomescu  este un artist remarcabil şi nu îţi trebuie educaţie muzicală să constaţi acest lucru.  În afară de faptul că a ajuns la o extraordinară capacitate de a cînta la vioară, că se bucură de recunoaştere internaţională şi că a ajuns că cînte la un Stadivarius, este un artist remarcabil şi prin dorinţa de a aduce muzica clasică mai aproape de publicul de toate felurile. Mi-a plăcut să-l aud spunînd, la una dintre emisiunile în care a fost invitat recent, că muzica e pentru toată lumea şi că sunetul viorii ar putea fi asociat cu scîrţîitul porţii Raiului, atunci cînd se deschide în faţa ta.

Şi proiecţiile video care au rulat, în timpul concertului, pe ecranul din spatele lui Alexandru Tomescu, au fost parte dintr-un experiment  inedit (un suflu proaspăt, la noi, cel puţin), împletind povestea viorii, redată în cronologie inversă – de la instrumentul desăvîrşit pe care îl auzim cîntînd pînă la copacul care a dat lemnul din care a fost făcut -, cu ipostaze ale artistului prins între apolinic şi dionisiac (de aici şi titlul turneului), oferind publicului un regal muzical şi vizual (proiecţiile, luminile) copleşitor.

Concertul lui Alexandru Tomescu este exemplul perfect că se pot face multe lucuri noi şi frumoase şi în spaţiul cultural românesc, chiar dacă se spune azi că oamenii nu mai citesc, nu mai merg la teatru sau la filarmonică – eu cred că asta este de fapt o percepţie superficială şi greşită. Chiar dacă Filarmonica e dezolantă în splendoarea ei, chiar dacă e greu de ajuns la orice concert cînd eşti utilizator de scaun rulant (despre aventura aceasta, într-un post viitor), sala a fost neîncăpătoare. Asta înseamnă că e nevoie şi de oameni cu iniţiativă care să  încurajeze publicul din România să capete obişnuinţa de a-şi face timp pentru lucurile frumoase din lumea asta.

A doua zi după succesul de la Filarmonică, darul lui Alexandru Tomescu a fost reluarea concertului Paganini la Biblioteca Centrală Universitară, cu acces gratuit pentru public. Cumva, am văzut gestul acesta de o minunată generozitate ca pe o concretizare a declaraţiei lui de la momentul primirii viorii,  în care spunea că fiecare român merită să audă măcar o dată un Stradivarius.

Vioara

 Stradivarius este numele latinizat al meşterului italian de instrumente cu coarde, Antonio Stradivari. În lume, Stradivarius a devenit o etichetă a excelenţei,  deoarece sunetele pe care instrumentele sale le pot emite sînt considerte speciale. Vioara cu care interpretează Alexandru Tomescu a fost realizată în anul 1702 şi are o poveste a ei, emblematică pentru România.

În 1956, atenţionat de cîţiva artişti români că renumitul violonist Ion Voicu nu are un instrument pe măsura talentului său, Gheorghe Gheorghiu Dej a decis că artisului trebuie să i se ofere un Stadivarius.  Ion Voicu a mers, astfel, în Eleveţia, comandînd la casa de lutieri Verrault o vioară Stradivarius Elder în valoare, la acea vreme, de 1,2 milioane de lei. Deşi pe actul de proprietate a fost trecut numele lui Ion Voicu, statul român, cel care a plătit banii, l-a pus pe acesta să facă un contract de comodat pe durata vieţii sale. Cu cîţiva ani înainte de căderea regimului comunist, în 1984, Nicolae Ceauşescu, la rugămintea Elenei Ceauşescu, i-a dat ordin Suzanei Gâdea, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, să-i ia vioara lui Ion Voicu şi să o dea spre păstrare Muzeului Naţional de Artă.

Vioara i-a fost înapoiată lui Ion Voicu după 1990, în perioada în care Andrei Pleşu era ministrul Culturii, rămînînd în posesesia artistului pînă la moartea sa, în 1997. Actele şi vioara au rămas în posesia Fundaţiei Internaţionale „Ion Voicu”’, iar Alexandru Tomescu a cîştigat prin concurs dreptul de a folosi vioara Stradivarius Elder-Voicu pentru următorii 5 ani.

Dacă poveştile astea două nu sînt suficient de frumoase, aflaţi că Alexandru Tomescu a pus două dintre  turneele sale Stradivarius din 2009, respectiv 2010, sub umbrela a două campanii sociale, susţinînd cauza persoanelor nevăzătoate şi a copiilor hipoacuzici din România:

La urma urmei, este o decizie fireasca: muzica a adus întotdeauna lumina în sufletul celor care ştiu s-o asculte.

Ce s-ar mai putea spune la o asemenea declaraţie?  Chapeau!

Dacă vine la voi în oraş, mergeţi la concert! Şi luaţi-vă bilete din timp, pentru că sala o să fie plină! 🙂

Anunțuri

2 răspunsuri to “24 de capricii”

  1. Deșii am cunoștință de numele Tomescu, nu am avut niciodată ocazia de al asculta live; Mulțumesc pentru excelenta prezentare „en titre” a demersului cultural al unui excelent violonist , care, probabil, va face istorie în cultura muzicală românească, și nu numai…..
    Poți posta programul calendaristic al turneului „Alexandru Tomescu ” din România?

    Mulțumesc, Zs.

    • Roger,
      Oraşele străbătute în cadrul Turneului Stradivarius sînt: Iaşi (5 mai), Oneşti (7 mai), Focşani (8 mai), Bacău (10 mai), Piteşti (12 mai), Craiova (14 mai), Timişoara (16 mai), Bucureşti (19 mai), Cluj- Napoca (21 mai), Sibiu (23 mai), Mediaş (25 mai), Dumbrăveni (26 mai), Târgu Mureş (27 mai) şi Baia Mare (29 mai).

      Detalii despre turneu se pot afla chiar de pe site-ul dedicat acestuia:
      http://www.turneulstradivarius.ro/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: