Pînă la Budapesta şi înapoi

O săptămînă în trei zile, cam asta a fost senzaţia după revenirea în Iaşi. Zilele au fost lungi iar drumurile parcă şi mai lungi, iar cînd spun asta, o spun într-o notă pozitivă. A fost solicitant – cum, de altfel, ne aşteptam – dar a fost o ocazie bună să mai vedem the country side, chiar şi în goana maşinii, să ne bucurăm de peisaje pe care poate nu vom mai avea ocazia să le vedem prea curînd.

Satele româneşti cu specificul fiecărei zone, felul în care se schimba stilul arhitectural al caselor pe măsură ce ne îndreptam spre vest, crestele înzăpezite ale Făgăraşului, văile adînci de munte coborîte în serpentine, toate astea ne-au distras atenţia de la oboseala unui drum atît de lung, în aşa fel încît atunci cînd am ajuns în Timişoara, am încheiat ziua şi cu o vizită lejeră prin centrul oraşului. A fost o bucurie şi întîlnirea cu prietenii noştri, cu care am avut acazia, mergînd pe străzile vechi ale Timişoarei, să ne mai punem la curent cu cele petrecute în ultimii ani în care nu ne-am văzut.

A doua zi am ajuns la Budapesta după alte cîteva ore pe drum. Medicul a considerat că situaţia actuală de la nivelul leziunii este stabilă, iar o intervenţie în momentul de faţă ar fi foarte dificilă pentru mine şi fără avantaje în privinţa motricităţii. La întrebarea mea dacă este totuşi posibilă o intervenţie la un nivel lezional atît de înalt ca al meu – C4, foarte aproape de centrii respiratori – mi s-a părut extrem de încurajator răspunsul lui: ‘Anything is possible.’ Spus pe un ton încrezător, cu relaxarea omului care ştie exact ce spune.

L-am întrebat dacă în cazul în care ar apărea un remediu pentru astfel de leziuni ar interveni în cazul meu şi mi-a răspuns că da, fără vreo rezervă sau doză de scepticism, lucru pe care l-am apreciat. Ne-a explicat pe laptop – pe RMN – cu foarte multă răbdare şi înţelegere, fiecare detaliu legat de situaţia leziunii, după care am primit cîteva indicaţii esenţiale ‘for my well-being’. Sfatul final a fost să insist pe recuperarea fizică, pe exerciţii, iar dacă vor apărea mişcări în timp să îl contactez şi vom rediscuta problema intervenţiei.

Doctorul Robert Veres este tip extraordinar, iar în urma discuţiei cu el mă simt împăcat, ştiu acum exact în ce punct mă aflu şi ce am de făcut de aici înainte. Am certitudinea că în medicină se fac eforturi pentru a se descoperi remediul de care scriam mai sus, iar dacă va fi să fie descoperit mai devreme sau mai tîrziu, eu voi face tot ce-mi stă în putere să fiu pregătit fizic şi nu numai pentru acel moment.

Între timp voi continua să mă bucur de fiecare zi care mi se dă, şi voi face tot posibilul să întorc persoanelor care îmi sînt alături, bunătatea şi afecţiunea cu care am fost şi sînt în continuare susţinut.

Această prezentare necesită JavaScript.

2 Răspunsuri to “Pînă la Budapesta şi înapoi”

  1. Rodica Popa Says:

    Anything is possible:) Multa sanatate si mult succes, Pitzy:)
    Knd ne vedem la Portitza?:)
    Toate cele bune,
    Rodica

    • Merci Rodica!
      La Portiţa am vrea tare mult să ajungem vara asta, dar deocamdată nu avem nici un plan sigur.
      Ţinem legătura şi îţi voi spune cînd va fi să mergem 🙂
      Ar fi frumos să ne vedem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: