Ce se întîmplă cînd discriminarea ajunge la televizor

În seara asta, la atenţionarea lui Eni,  am aflat de o poveste care circulă prin presă de vreo două zile.  Lavinia Rausch este o tînără utilizatoare de scaun rulant (în urma unui accident survenit în urmă cu 8 ani) şi trăieşte de un an şi jumătate în Germania. Venită în vizită acasă, la Timişoara, a vrut să iasă într-o sîmbătă seara cu soţul şi prietena ei într-un club din oraş, unde a fost vehement refuzată de bodyguardul clubului. „Nu puteţi intra aşa…” i s-a spus, în timp ce însoţitorilor săi li s-ar fi permis accesul fără probleme. De citit aici.

Pînă aici povestea e tipic românească: te aştepţi să se întîmple orice. E  scandaloasă, la fel ca toate situaţiile în care persoanelor cu dizabilităţi li se interzice, într-un fel sau altul, accesul într-un spaţiu public.  Extraordinară cu adevărat mi s-a părut coalizarea pe FB a peste 1700 de oameni (la ora la care scriu), pentru a susţine cauza Laviniei. Lucian Mîndruţă a hotărît să facă o emisiune pe subiect, sesizînd potenţialul acestui episod.

Nu am înţeles bine care este profilul acestei emisiuni, dar mi s-a părut un amestec trist de băşcălie poleită fals cu bunele intenţii ale prezentatorului. Cel mai mult m-a întristat totuşi Liana Stanciu, despre care credeam că poate avea o părere pertinentă despre subiect (altfel de ce să fi fost invitată? – m-am gîndit). Cînd colo, ce să vezi, cascadă devastatoare de surprize. Nu am reuşit, nici pînă acum, să înţeleg:

1. Cum şi-a permis, intrînd în legătură telefonică directă cu Lavinia Rausch, să o întrebe „dacă i s-a mai întîmplat să fie tratată ca o ciumată”.  Să pui o asemenea întrebare în direct unui om pe care nu îl cunoşti mi se pare o lipsă de respect – şi de bun simţ pînă la urmă – strivitoare. Oricît s-ar dezice mîine de afirmaţia asta, pretinzînd că „alţii” cred aşa, e o atitudine greu de catalogat („josnică” a fost prima etichetă care mi-a venit în minte). În calitate de om de televiziune, Liana Stanciu putea găsi o formulare mai fericită, în mod sigur (nu s-a obosit).

2.  De ce a insitat pe ideea că dacă nu există acces la cabinetul medical şi la pîine, cum să fie într-un club? – ignorînd complet că nu ramplele sînt problema, ci atitudinea oamenilor. E  ca şi cum ai pretinde că tinerii cu dizabilităţi trebuie să se limiteze la spital şi la alimentară, în rest, ce să caute ei prin oraş cu prietenii, prin locuri în care s-ar putea simţi bine cu prietenii într-o sîmbătă seara.

Dar ce sens are să vă indignaţi, a conchis doamna (parafarazînd) să faceţi vălvă pe internet şi să vă exprimaţi dezacordul faţă de o asemenea situaţie, dacă în România se petrec atîtea nereguli, zi după zi. S-o lăsăm aşa cum a căzut, ce mare lucru s-a întîmplat în clubul din Timişoara. În rest, doamna blondă a rîs mult. Cel puţin ciudat, fiindcă noi, acasă, nu am rîs deloc.

De exemplu, cum să rîzi la o asemenea declaraţie, care reprezintă prima reacţie a reprezentanţilor clubului ?

“Nu suntem instituţie publică sau de stat să fim obligaţi să lucrăm cu astfel de persoane. Clubul nu este amenajat pentru cei cu astfel de deficienţe şi ar fi reprezentat un disconfort atât pentru ea cât şi pentru persoanele care au venit la noi să se distreze şi ar fi văzut-o în scaunul cu rotile. Era foarte aglomerat în momentul în care au încercat să intre, culoarele sunt foarte înguste”,

                                                                                Liviu Ciubota, şeful de sală al Clubului Heaven din Timișoara (link)

Lavinia Rausch va da în judecată clubul pentru discriminare, cel mai corect lucru care poate fi făcut în acest moment. Avem nevoie de exemple pozitive şi de semne oricît de mărunte că lucrurile pot fi corectate ca să putem merge în direcţia potrivită, cu toată  lehamitea neîncrederea doamnei Stanciu. Pînă una-alta, am văzut o mulţime de oameni care se exprimă raţional, coerent şi articulat în social media (există şi excepţii, desigur) şi care îşi afişează dezacordul faţă de atitutudinea clubului, ceea ce este mai mult decît îmbucurător.Mergeţi de vizitaţi şi vedeţi ce se mai întîmplă: măcar pe  facebook!