Despre cîndva, acum şi ce va urma

Zilele trecute am fost invitat să dau un interviu pentru Belva.ro. Mărturisesc că a fost o provocare pentru mine să răspund la întrebări, un exerciţiu bun, ca o confesiune 🙂

Nu vă mai reţin, vă las să citiţi interviul:

Noi avem o tradiție la interviurile de la Belva: la început, facem cunoștință. Așadar, cine e Alex Luchici?
Multe nu ar fi de spus. E un tip prietenos, aventuros, cu umor şi care merge pe ideea că dacă el face lucrurile bine şi corect, ar putea deveni un exemplu şi pentru ceilaţi. Student la master la Turism, pasionat de păsări, călătorii, şi ca detaliu minor, utilizator de scaun rulant.

Poți să ne povestești pe scurt ce s-a întâmplat în august 2006?
În acel an călătorisem mult, eram foarte mulţumit de lucrul acesta, iar în grupul nostru de prieteni devenise deja tradiţie ca în fiecare august să mergem împreună la Festivalul de Film Anonimul, care se desfăşoară în deltă, la Sfântu Gheorghe. Acolo se creează senzaţia – pentru că e o atmosferă extrem de degajată – că toţi tinerii devin inevitabil prieteni. Tocmai de aceea, într-una dintre dimineţi, într-un moment absolut spontan, ne-am organizat, cîţiva cunoscuţi şi necunoscuţi, şi am pornit într-o mică excursie cu barca, avînd ca destinaţie o zonă de unde puteam vedea bine o navă grecească eşuată, undeva lângă insula Sahalin. [interviul integral]

*Mulţumesc Andreea!