13 noiembrie în două variante

Profit de faptul că Alex are, în perioada asta, treburi serioase cu Gala Persoanelor cu Dizabilităţi,  ca să vă atrag atenţia că 13 noiembrie este Ziua internaţională a educaţiei tinerilor nevăzători, şi se leagă frumos de faptul că anul acesta Gala stă sub umbrela Educaţiei fără frontiere.

Primul lucru pe care m-am gîndit să-l fac atunci cînd am aflat de semnificaţia acestei zile a fost să caut articole în presa din România, unde am găsit, ca de obicei, cîteva formulări bizare: „Ziua Internaţională… este sărbătorită” /  „serbată” / „celebrată” etc. Nu ştiu: oare sînt singura căreia nu-i sună deloc bine expresiile astea? Oare lupta împotriva cancerului va fi şi ea „sărbătorită”? Sau Ziua internaţională a eliminării violenţei împoriva femeii? Ori Ziua internaţională împotriva corupţiei? (pe aceasta din urmă, de altfel, ar fi cel puţin puţin prematur să o „sărbătorim”).

În tot cazul, ceea ce vreau eu să punctez este că România are mare nevoie să se convingă asupra faptului că tinerii nevăzători trebuie să meargă la şcoală. Unul dintre colegii mei de la cursul de Antropologie a comunicării este nevăzător. Are un dispozitiv adaptat cu ajutorul căruia îşi transcrie cursurile. Cînd l-am remarcat prima dată, am fost curioasă să văd cum se descurcă singur pînă la ieşire. Două dintre colegele de grupă, vesele şi relaxate, au venit din urmă şi l-au luat de braţ, conducîndu-l pînă la etaj, pe trepte. Naturaleţea acestei scene m-a înfiorat puţin. Oare v-am spus că se întîmplă în Franţa?

Văd nevăzători în fiecare zi pe stradă, neînsoţiţi. Îşi cuceresc spaţiul singuri, cu perseverenţă şi se descurcă aşa de bine pentru că se bazează pe reperele care sînt plasate în spaţiul public anume pentru ei. Trecerile de pietoni sînt toate adaptate şi semafoarele au semnalizatoare sonore care sînt activate printr-o apăsare de buton. O voce feminină te anunţă atunci dacă e verde pentru pietoni şi dacă ai timp să te angajezi în traversare. La metrou traseul este punctat de dispozitive adaptate şi nu am văzut niciodată vreo persoană debusolată care să ceară ajutor înainte ca cineva să se ofere să o conducă spre ieşire.

Eu una nu am văzut nici o scenă de acest gen în România. Pe de altă parte, poate nu am privit suficient de bine. Dacă aveţi voi o poveste, nu ezitaţi să ne-o împărtăşiţi aici.

(Una din operele din muzeul urban Tony Garnier şi explicaţiile în Braille)

Societăţile occidentale nu sînt perfecte, dar ştiu să-şi respecte cetăţenii – şi nu mă refer numai la persoanele cu nevoi speciale. E ceva ce ţine, în fapt, de atenţia pe care o acordă calităţii vieţii. Din acest motiv anume respectă Franţa pauza de masă de la muncă. De aceea merg oamenii cu bicicleta la cumpărături şi nu încalcă regulile de circulaţie cînd merg cu maşina. Pentru că le place să trăiască frumos. Şi nu pare să le fie greu să îi ajute nici pe cei mai puţin norocoşi să trăiască mai bine.

De aceea, poate, pentru depresia care dublează criza economică nu sînt înaintate atît soluţii materialiste prin talk-show-uri obositoare, cît remedii morale. 13 noiembrie a fost desemnată, în Franţa, La journée de la gentillesse şi e, în 2011, la a treia ediţie. Oamenii sînt încurajaţi să facă o faptă bună, să arate un pic de respect, să fie mai „sympa” şi să conştientizeze, cu ocazia asta, cît de importante sînt relaţiile umane în echilibrul nostru existenţial. E o chestiune de redefinire a identităţii noastre în raport cu societatea în care trăim. Măcar pentru asta ar merita să luăm exemplu!


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: