Despre oameni şi sisteme

Cînd am scris povestea transferului de la Sfîntu Gheorghe la Bucureşti după accidentul meu din Deltă, nu am crezut că va trece mai departe de propriul meu blog. Redînd aici experienţa mea cu SMURD-ul imediat după demisia lui Raed Arafat – o figură care pentru mine este echivalentă cu un model de profesionalism şi competenţă în mediul românesc (în care e atît de greu să construieşti ceva solid) – am avut reacţii dintre cele mai diverse. Apoi textul meu a fost preluat de un ziar din Tulcea. Între timp, apele s-au tulburat, toate s-au amestecat şi nu se mai ştie de unde am plecat.

În condiţiile în care destăinuirea mea a fost publicată în ziarul local, ea a părut, multora, în mod sigur, incompletă, şi a dat poate impresia că fac o nedreptate serviciului local de ambulanţă care a apărut în poveste ca „personaj” secundar. E momentul să revin asupra acestui amănunt pentru a adăuga că intevenţia celor două echipaje care m-au preluat de la Sfîntu Gheorghe a fost în egală măsură importante pentru mine şi am convingerea au făcut tot ce s-a putut în condiţiile date. În definitiv, Delta Dunării nu e cel mai comod loc în care să ai un accident.

Punctul nevralgic şi paradoxul din Sănătate este exact aici: se întîmplă ca oameni bine intenţionaţi şi bine pregătiţi să lucreze într-un sistem care nu se articulează corect în unele puncte şi lucrul acesta l-am simţiti prin propria experienţă; pe de altă parte, deşi am avut multe experienţe neplăcute în cei 6 ani în care am cunoscut îndeaproape lumea spitalelor şi mecanismele de tranzit dintre ele, am toată recunoştinţa faţă de toţi cei care s-au implicat în cazul meu de-a lungul timpului.

Lipsa dotărilor, a unui mediu de lucru decent, lipsa de motivaţie şi de susţinere reprezintă clar probleme care afectează direct personalul medical. Pe de altă parte, aş putea enunţa şi eu nenumărate probleme care afectează pacientul, şi aceasta este jumătatea mea de adevăr pe care nu o poate contesta nimeni, fiindcă e ceea ce am trăit. Dar ceea ce cred eu în acest  moment e că nu poziţiile tranşante, ci colaborarea şi comunicarea sînt cele mai bune metode de a construi ceva în ţara asta. De fapt, totul porneşte de la a-ţi face treaba bine pe bucăţica ta. Aştept în Sănătate o reformă făcută progresiv şi cu multă atenţie, nu o lege confuză, creată în grabă, incoerentă şi plină de lacune.

Sănătatea e departamentul în care omul sfinţeşte locul. Şi în Tulcea există, în interiorul acestui sistem (pe care îl putem numi în multe feluri, în funcţie de experienţele personale), oameni care au făcut mult bine în limitele profesiei lor (şi dincolo de ea) şi lasă ceva în urmă. Într-un judeţ care are un spital municipal fără prea mulţi medici pe specializări complexe şi care acoperă şi zona Deltei, serviciul de intervenţie şi transport al pacienţilor spre alte spitale din ţară este esenţial. De altfel, în cazul meu, cel care a chemat SMURD-ul la Tulcea a fost dr. Dumitru Vâlcu, şeful Serviciului Judeţean de Ambulanţă, care a înţeles gravitatea diagnosticului şi a acţionat în consecinţă, făcînd posibilă colaborarea celor două servicii de urgenţă pentru binele unui pacient. Sînt absolut convins că ar fi făcut-o pentru oricine altcineva, aşa cum ştiu că a ajutat, de-a lungul timpului, tulcenii care au avut nevoie de servicii medicale ce nu puteau fi accesate în propriul lor oraş / judeţ.

Ulterior, în perioada pe care am petrecut-o în Tulcea, la doi ani de la accident, am avut nevoie în multe rînduri de serviciul de ambulanţă pentru investigaţii la Bucureşti şi la Constanţa, şi am cunoscut un sistem bine organizat, cu oameni implicaţi şi generoşi. Cînd ai un model pozitiv, e mai uşor să construieşti ceva bun în profesia ta. E momentul să mulţumesc deci personalului medical de pe ambulanţă care s-a implicat în cazul meu şi d-lui Vâlcu, în egală măsură, şi le doresc să fie lăsaţi să îşi facă treaba în continuare corect şi cu profesionalism, pentru că ceea ce fac pe bucăţica lor este important şi sînt apreciaţi pentru asta.