În căutarea timpului pierdut. Dobrogea

În orice călătorie ai porni, oricît de bine organizată şi riguroasă, trebuie să laşi loc pentru neprevăzut. Habar nu am avut noi, cînd am pornit spre Dobrogea, că cele cîteva zile planificate pentru Paşte la Jurilovca aveau să se transforme într-o aventură solară şi stenică de trei săptămîni.

În Jurilovca am trăit, parcă, mai multe vieţi de-a lungul timpului. Aici e locul în care am copilărit – în satul bunicilor mei şi prin împrejurimile lui, prin bălţi, pe diguri şi pe dealuri. Aici m-am apropiat cel mai devreme de natură, am învăţat să o apreciez şi să mă simt cel mai liber în mijlocul ei. Îmi amintesc şi acum de grozavele escapade de la Gura Portiţei, încă de pe vremea cînd găseai pe plajele pustii mahunele pescarilor lipoveni. Sau drumurile solitare spre Capul Doloşman, un loc suspendat între trecut şi prezent, la marginea timpului şi a lacului Razelm. Îmi plăcea să parcurg singur, cu binocul la piept şi determinatorul de păsări în buzunar, cei 7 kilometri pînă pe faleza înaltă a Doloşmanului, de unde puteam urmări mai bine şi într-o mai mare linişte natura, în toată perfecţiunea ei. Acolo am văzut, îmi amintesc, jocul unei perechi de căprioare pe colinele blînde ale zonei, păsări mai rare sau vidre de sus, de pe stîncile înalte ale falezei.035-2

Nu am mai fost la Jurilovca aproape deloc după accidentul meu, şi abia acum am realizat cît de mult mi-au lipsit locurile astea. Fiecare colţ al curţii, grădinii şi cîmpul care se deschide în capătul străzii are potenţialul de a aduce înapoi în viaţa mea amintiri adormite, dintr-o altă viaţă.

 În 3 săptămîni de vacanţă timpul s-a topit ca mierea de salcîm: încet, dulce, lăsînd în urmă o undă de tristeţe. Am vizitat Doloşmanul de două ori, şi ne-am odihnit pe faleza înaltă, cuceriţi, treptat, de valurile serii şi de roiuri sălbatice de ţînţari. Am revăzut Tulcea, într-o zi foarte scurtă, de la înălţimea Monumentului Eroilor. Împreună cu Iuliana şi Cornel ne-am aventurat spre plaja Corbu, iar în graba noastră de a îmbrăţişa marea ne-am împotmolit cu maşina în nisip şi am fost ajutaţi de nişte oameni de bine care au muncit serios ca să ne ajute. Coborînd pe linia mării, ne-am oprit o zi în Vama Veche, unde ne-am revăzut cu Ana şi George. Acolo, spre apusul acelei zile vîntoase, am văzut marea prima dată anul acesta într-un albastru intens, fabulos, drapată de valurile de roşu viu, mişcător, al macilor.

Über-vacanţa noastră s-a încheiat cu o călătorie în ţinutul înalt al peisajelor magice ale Enisalei, împreună cu Galina, piticul Mark şi Cătălin, sub zidurile cetăţii încremenite în timp, veghind asupra întregului ţinut de apă şi stuf. Cu puţin efort din partea tuturor – mai ales a lui Mark – am ajuns şi eu pînă sus, la baza cetăţii, un loc fenomenal de contemplaţie, de unde poţi urmări linia ondulată şi odihnitoare a dealurilor terasate sub cerul de mai.

O asemenea vacanţă nu se putea termina decît în mare forţă, fiindcă am avut cel mai palpitant drum pe care l-am făcut pînă acum cu maşina. O furtună de cod portocaliu ne-a urmărit sumbru, implacabil, din oglinda retrovizoare, de la Galaţi pînă ne-a înghiţit cu totul în Vaslui. A fost prăpăd, o ploaie greoaie şi generoasă prin care am înaintat, în tunete, fulgere şi mii de bombe, cu radioul oprit, avariile puse şi trafic 0 pe dealurile golaşe ale Vasluiului, ca să ne afundăm apoi într-o ceaţă densă, pe drumuri nesemnalizate şi cu vizibilitate minimă pe dealurile capricioase  şi împădurite ale Buciumului, pînă am ajuns acasă, teferi şi nevătămaţi, trecuţi prin viaţă şi desigur, mai înţelepţi, ca să vă povestim şi vouă păţania 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

4 Răspunsuri to “În căutarea timpului pierdut. Dobrogea”

  1. Nana, nanu si pentru noi a fost o perioada foarte frumoasa cu voi alaturi. Ramane valabila oferta pentru Baby Sitter 🙂 . Va asteptam cu mult , mult drag si dor! Mark, Galina si tata Vitali( care e in continuare la albinute )

    • Ar fi fost si mai frumos daca era si tata Vitali cu noi la Juri. Urmatoarea data cind ne vom vedea, o sa avem grija sa fim in formula completa 🙂

  2. Republica Says:

    Imi amintesc ca eram prin clasa a 7-a la Spiru cand am asistat la un spectacol in sala de festivitati pentru strangere de fonduri pentru operatia ta. De atunci m-am tot intrebat daca ai supravietuit, daca fuga ta dupa aventura nu te-a rapus definitiv. Azi, am dat din intamplare peste blogul tau. Si m-am bucurat nespus sa pot lega amintirile mele de prezentul tau.
    Si scrii frumos. Originea rusa iti vine in ajutor, nu?

    • Bună,  

      Mă bucur că mi-ai scris şi că mai am ocazia să întîlnesc oameni care au fost împlicaţi în campaniile de foundraising organizate pentru mine. Port o mare recunoştinţă faţă de toţi cei care au depus efortul de a-mi fi alături în acele momente dificile şi de fiecare dată ţin să amintesc lucrul ăsta. Îţi mulţumesc şi ţie, pentru prezenţa ta la spectacolul de la Spiru!  

      Înseamnă mult pentru mine rîndurile pe care le-ai lăsat pe blog şi sper să-ţi placă ce vei găsi pe aici şi în continuare. Despre scris,  nu ştiu dacă are vreo influenţă originea mea rusă, dar să ştii că mă încîntă asocierea asta 🙂

      Salutări şi mi-ar plăcea să ne mai auzim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: