End of Classix 2023

Fotografie pe care am făcut-o sîmbătă la concertul de încheiere Classix Festival, cu tel-ul pe suportul meu, așa cum îl acționez eu cu stylus-ul:

1. E tare bine să poți fi independent. Mai gîndiți-vă uneori la treaba asta. The little things in life matter the most. A fost prima dată cînd am intrat în Teatrul Național cu scaunul electric, pe intrarea adaptată și a fost fun să pot merge ca altădată prin interiorul teatrului. În studenție veneam frecvent, apoi o vreme am fost urcat pe trepte cu scaunul manual. Nici angajații TNI nu știau că există o intrare adaptată, care e pe lateralul clădirii Am aflat eu nu demult;

2. Cînd eram în Tulcea treceam des pe lîngă liceul de artă și mereu se auzeau de prin săli exerciții la diverse instrumente. Îmi plăcea, mi se părea interesant că există elevi interesați de lumea artelor muzicale. Unul dintre acei cîndva elevi a cîntat ieri pe scena TNI, Sabin Penea, solistul care a deschis seara împreună cu orchestra. Tulcean, stabilit în Germania, care cîntă acum pe marile scene ale lumii și are merite semnificative. Cînd am auzit prezentarea, am zîmbit și m-am bucurat Era cool, părul afro, cu un dread lung peste umăr. Nonconformist dar în ținută sobră. Mi-a plăcut sensibilitatea cu care a cîntat, pe care a transmis-o și publicului;

3. A doua parte a serii a fost un concert în premieră numit „Mustața lui Dali și alte culori” a compozitorului ieșean Paul Pintilie, cu ilustrațiile artistlui vizual Felix Aftene în backgroud. O muzică fresh, îndrăzneață, cu elemente precum castanietele care făceau trimitere direct către originea catalană a lui Dali. Am simțit o briză mediteraneeană aseară. Fiecare dintre cele 16 părți a fost însoțită de proiecția unui portret cu Dali, dintre care cîteva cu păsări, după cum se poate vedea și pe fundalul imaginii. Mă bucur să văd că păsările încă inspiră artiștii

Well done, #Classix

Publicitate