Archive for the Andrei Pârciog Category

Așa, de dor

Posted in Andrei Pârciog, Efemeride, Nostalgii with tags on Mai 13, 2016 by Alex

Zice-se că azi e Ziua Internațională a Dorului.
Am și eu un dor nebun de băieții ăștia. Și de alții, cîțiva, care nu sînt în fotografie.

[plaja Sulina, 2005, la apus]

sulina 2005

#andrei #manu #cristi

#dani #subsemnatul #hippie

sulina 2005


5 ani fără Andrei

Posted in Andrei Pârciog on Februarie 12, 2015 by Alex

Era o vreme cînd ascultam piesa asta împreună. Acum, cînd o ascult, am acelaşi sentiment, că sîntem tot unul lîngă celălalt 🙂

30 de doruri

Posted in Andrei Pârciog on Iulie 17, 2014 by Alex

Va veni o vreme cînd ni se vor intersecta drumurile și-atunci să vezi ce-o să mai petrecem 🙂Drumul infinitului

4 ani fără Andrei

Posted in Andrei Pârciog on Februarie 12, 2014 by Alex

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Anii trec, amintirile rămîn

Posted in Andrei Pârciog, Călătorii, Povești cu prieteni on Iulie 17, 2013 by Alex

17 iulie va rămîne întotdeauna ziua lui Andrei: 29 de ani.

sulina - vama vecheCornel, Andrei, Dani și subsemnatul (foto: Mihai Petrescu)

Moment antologic al călătoriei epice Sulina – Vama Veche pe litoralul Mării Negre, în anul de grație 2004 🙂 Așa arătau încălțările noastre, tocite, rupte, găurite, după cei 120 de km de mers la pas pe litoralul sălbatic al României.

Aventura asta a rămas pentru Andrei, și pentru noi ceilalți, cea mai frumoasă amintire dintre toate escapadele trăite prin zonele wild ale României. 9 zile pline, trăite intens, gravate pentru totdeauna în sufletele noastre.

9Safari peste ieșirea în mare a Zătonului Mic.

28În ritm constant, în apropierea Cherhanalei Perișor.

To be continued…

Dreptul la timp

Posted in Andrei Pârciog on Februarie 12, 2013 by Alex
Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi cîteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cînd aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămîne-n viaţă
mai respirînd, cu ochii lungi, imagini.
                                  [Nichita Stănescu]
Andrei (1 of 1)

12 februarie

Posted in Andrei Pârciog on Februarie 12, 2012 by Alex

12 februarie o să fie întotdeauna pentru mine ziua în care am pierdut un prieten.

Cînd mă uit pe geam la întinderea de zăpadă, îmi pare şi acum că este plecat undeva la munte, cu placa. Aştept un telefon mai tîrziu de la el, să îmi povestească ce a mai făcut, unde a mai fost, ce mai face Anca. Cînd mă gîndesc la Andrei, timpul pare să nu mai existe.

Atîta vreme cît ne gîndim la ei, oamenii dragi care au plecat nu dispar, anii nu mai trec şi noi sîntem tot împreună. Iar dacă ne amintim bine, pe vremea asta Andrei construişte, pe undeva, un hotel de gheaţă.