Archive for the Centre – recuperare Category

Felix

Posted in Centre - recuperare with tags , on august 24, 2010 by Alex

Am găsit fotografia asta pe un site de restaurare foto și mi-a plăcut enorm. Îmi amintește de o fotografie cu mine și Andrei, pe cînd abia făceam doi ani, stînd într-o mașinuță a unui fotograf ambulant, pe faleza din Tulcea. Poza arată la fel ca cea de mai sus, atinsă de patina timpului, pătată, ridată, cu marginile dințate și stă undeva în vitrina bunicii mele între multe altele îndoite, îmbătrînite de vreme.

Cît despre Felix, este o surpriză mai mult decît plăcută. Îmi place să spun că o dată ce te apropii de vestul țării cu atît ești mai aproape de occident, de civilizație, de Germania, de bun simț, de respect; pe cînd în cealaltă parte, în est, spun că sîntem mai aproape de Pakistan și asta deja spune multe. Fiind din est simt mult mai bine diferențele venind în partea asta a țării. Aici oamenii par a nu fi atît de agitați – lucrurile se tratează mai rațional, cu calm – sînt mult mai serviabili, mai respectuoși, mai prietenoși.

Lucrez foarte bine aici pe partea de kineto, improvizăm o mulțime de exerciții care să vină în ajutorul meu în așa fel încît să muncesc activ, prin efort propriu.  O experiență nouă pentru mine este și bazinul, unde la început a fost cu emoții, iar acum deja devine distractiv 🙂

Șederea noastră la Felix încă nu s-a terminat și deja am convingerea că vom reveni aici.

Termin pe fugă, e tîrziu.

Later Edit

Am găsit poza de care vă vorbeam mai sus 🙂 O avea Andrei scanată în laptop.


 

Reclame

Hello sunshine!

Posted in Centre - recuperare with tags on martie 20, 2010 by Alex

A trecut deja o săptămînă de cînd sîntem în capitală. Zilele sînt pline şi trec atît de repede, în ciuda faptului că ne începem programul foarte de dimineaţă. Am învăţat să ne descurcăm şi singuri în traficul haotic din Bucureşti. Cu Gentilia la volan iar eu pe post de copilot nu ne mai stă nimic în cale, poate doar gropile ne mai pun piedici neprevăzute că în rest ne descurcăm noi.

Programul de kineto e foarte strict, avem exerciţii pe care are grijă Mirela să le facem pînă terminăm ziua de lucru. Între timp a venit şi primăvara iar mîine plănuim să facem şi noi o plimbare prin parcurile Bucureştiului, să ne mai prindă puţin soarele 😉

 

Printre altele

Posted in Centre - recuperare with tags , on ianuarie 24, 2010 by Alex

Zalău, într-un desen din secolul al XIX-lea

Aflat în imediata aproropiere a masivului Meseş, undeva în nordul Munţilor Apuseni, Zalăul este aşezat într-o depresiune în care (înconjurat fiind de păduri) predomină un climat temperat submontan umed, motiv pentru care un strat greu de ceaţă acoperă oraşul aproape în fiecare dimineaţă.
Greu am prins, în săptămînile care au trecut, cîteva zile cu soare. Astăzi însă a fost o zi plăcută, o atmosferă clară de care am profitat ieşind la o plimbare prin împrejurimi. Cel mai frumos s-a  văzut panorama oraşului nins, de un alb intens, care te cam forţa să-ţi mijeşti ochii. Am făcut şi cîteva fotografii pe fugă – asta pentru că ieşirea noastră s-a încheiat foarte repede, afară fiind puţin sub zero grade, în ciuda soarelui înşelător.
Unele fotografii sînt făcute la sală, împreună cu kinetele – Cristina şi Vasi – cu care m-am împrietenit, dar chiar şi aşa, lucrul ăsta nu le-a împiedicat nici o clipă să mă muncească la maxim.


 


 


Amu unde-om fo şi unde-om ajuns II

Posted in Centre - recuperare with tags , on ianuarie 18, 2010 by Alex

Aşa cum găsiţi scris şi pe site-ul lor, FUNDAŢIA „ACASĂ” este o fundaţie non-profit româno-olandeză, fondată în decembrie 2000, având ca scop recuperarea, tratamentul şi îngrijirea persoanelor aflate în situaţie de nevoie medicală şi socială. Astfel, pentru a-şi atinge scopul, a fost creat CENTRUL DE RECUPERARE, TRATAMENT ŞI INGRIJIRE, construcţie realizată cu finanţarea organizaţiei olandeze: Fundaţia Casa / Centrul de Îngrijire Sălaj. Cunoscînd deja condiţiile din Germania şi, binenţeles, pe cele din România, spun cu convingere că tot conceptul a fost adus de peste graniţă.

Centrul este ridicat într-o zonă retrasă, pe un deal, cu o panoramă fantastică a oraşului Zalău, exact la fel cum se vedea Bad Berka din Zentral Klinik. În apropiere este un parc frumos amenajat, unde sînt convins că plimbările de seară, pe timp de vară (într-o atmosferă încărcată cu miros de răşină) pot fi foarte relaxante – acum, în iarnă nu e de ajuns acolo pentru plimbări. Este clar că nu le-a scăpat nici un aspect privitor la confortul beneficiarilor lor.

Clinica este structurată pe trei compartimente: neuro, copii şi reumato.  Pe lîngă recuperare şi reabilitare (şi multe alte servicii), aici se pune foarte mult accentul pe promovarea relaţiilor sociale (socializare) – timp liber: foarte multe activităţi de grup, în special în programul de ergoterapie (lucrul cu mîinile). În fiecare joi este zi de film (joia trecută a rulat Dumbrava minunată! 🙂 – film românesc de prin anii 80) iar în restul zilelor beneficiarii sînt invitaţi la diverse ateliere de lucru: pictură, împletit etc.

Din cîte am înţeles, centrul funcţionează de 5 ani, dar cum la noi informaţia circulă greu, abia recent au început să vină şi beneficiari de la nivel naţional.

Ajungînd aici, am constatat că există totuşi o rază de speranţă şi în ţara noastră, chiar dacă trebuie să vină olandezii să ne împingă din spate. Tot ce îmi doresc este ca lucrurile să se menţină aşa şi să nu se aştearnă blestemata de delăsare tipic românească, aşa cum se întîmplă în majoritatea instituţiilor din  România.

 

Amu unde-om fo şi unde-om ajuns

Posted in Centre - recuperare with tags , on ianuarie 11, 2010 by Alex

Zalău, The Final Frontier – cînd mă uit pe hartă parcă nu îmi vine să cred că sînt atît de departe de casă. Imediat îmi amintesc însă de drumul lung şi anevoios (mai exact: dezastruos) pe care l-am făcut pînă aici. Este incredibil cît de distruse sînt drumurile în ţara asta (aşteptam porţiuni de drum întreg ca să putem bea o gură de apă fără vărsăm pe noi). Pe de altă parte, mă găsesc înconjurat de oameni cu accent ardelenesc şi, inevitabil, realizez cît de departe am ajuns.

Clinica de recuperare Acasă: încă de la primul contact, toată atmosfera de aici mi-a amintit de Germania, staff-ul foarte disponibil în orice moment, condiţiile de cazare impecabile, camere de zi pentru recreere, biliard 😉 , bibliotecă şi, mai ales, regulile stricte care trebuie respectate fără rest.

Astăzi am început exerciţiile în forţă, a fost un început bun, sper să avem în continuare zilele cît mai pline (scriu pe fugă, dar voi completa cu amănunte pe parcurs).

No, acestea fiind spuse,  numai binie vă doresc!

La nămol înTechirghiol

Posted in Centre - recuperare with tags on decembrie 17, 2009 by Alex

A trecut aproape o lună de cînd nu am mai scris pe blog. E drept, nici nu am avut posibilitatea să scriu din Techirghiol. Ar fi fost chiar surprinzător să aibă internet, dar asta e o situaţie care ţine de viitorul îndepărtat, înceţoşat al acelui colţ de lume. Cred că soluţia optimă ar fi să găsesc cît mai repede un modem mobil, pentru situaţiile de genul asta. Chiar şi aşa, a avut grijă Gentilia să vă ţină la curent cu evenimentele din ultima perioada. Ăsta este unul din momentele în care îmi dau seama că totuşi nu mi-a lipsit atît de mult netul – atunci cînd ajung acasă şi gasesc o mulţime de posturi noi, citesc întotdeauna cu plăcere ce scrie Gentilia. Si cum ea a rămas înzăpezită în Dobrogea, profit şi scriu şi eu ceva repede aici. Oricum e greu să-i ţin pasul.

Au fost trei săptămîni maraton. Am ajuns pe vreme de toamnă şi am plecat în plină iarnă, pe gheaţă, frig şi multă zăpadă. Am muncit mai bine acum, comparativ cu sesiunea din primăvară. Am făcut exerciţii în apă într-o cadă numită treflă. Nicoleta, care era reasponsabilă cu trefla m-a ajutat enorm. În apă, mişcările minimale devin mult mai uşor de făcut, corpul devenind imponderabil.

Aş fi vrut să lucrez mai mult la sală, dar cum la noi se mizează mai mult pe cantitate decît pe calitate, în momentul în care ajungeam, sala era plină, asa ca nimeni nu avea prea mult timp la dispozitie pentru exercitii. In condiţiile astea, nici kinetoterapeutul nu isi permitea sa se ocupe de pacient asa cum ar fi trebuit, nici pacientul nu beneficia de un tratament adaptat necesitatilor lui.

Ce să mai zic, să nu fac vreo blasfemie, sîntem departe de Germania.

Printre altele, am mai socializat cu alţi oameni şi ne-am revăzut cu cîţiva dintre prietenii din Dobrogea care ajung mai rar în Iaşi. Am stat la poveşti cu Robert, cu care e întotdeauna o plăcere să mă revăd. Punctul culminant a fost cînd am ajuns în Vamă cu Andrei şi Cornel. A fost frumos să revăd locurile de acolo, nu mi-aş fi imaginat. Eu am fost doar de două ori în Vamă, în 2001 şi în 2004, dar a fost suficient să adun o mulţime de amintiri.

În ianuarie avem programare la un centru din Zalău, iar în aprilie ne întoarcem la  Techirghiol. Deocamdata sintem aranjati, să vedem ce ne rezervă viitorul!

Give me the Motivation

Posted in Centre - recuperare on octombrie 1, 2009 by Alex

Vă povesteam în vara asta despre tabăra de la Văratec, organizată de fundaţia Motivation, la care am participat în iulie. Ştiam pe atunci prea puţine despre această organizaţie, primisem de la ei prin CAS un scaun rulant foarte bun şi aveam la dispoziţie doar informaţiile de pe pagina lor web.

Aveam să aflu abia în Văratec despre faptul că Motivation este un ONG foarte puternic, care lucrează pe proiecte cu finanţare europeană şi colaborează cu cei mai buni din domeniul lor. Mai departe de această etichetă, aveam să constat că Motivation este, prin oamenii săi, singura organizaţie care se străduieşte să găsească mijloace concrete de a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor cu dizabilităţi din ţara asta. Am văzut pentru prima dată cum conceptul acesta abstract poate fi concretizat la nivel individual, cu accent pe necesităţile fiecăruia, chiar dacă asta presupune eforturi foarte mari şi susţinere fianciară proprie.

Cred că sînt foarte rare situaţiile în care ajungi să fii motivat şi inspirat de nişte oameni cu care ai posibilitatea să petreci atît de puţin timp. Pe unii dintre ei am avut bucuria sa îi regăsesc acum, în sesiunile mele de recuperare la centrul din Panduri.

Pentru felul în care se munceşte la centrul Motivation din Panduri, dacă aş avea avea toate mijloacele să mă descurc, m-aş muta pentru o vreme în capitală. Cei care ştiu că Bucureştiul e un oraş imposibil, în care nu poţi ajunge de aici pînă acolo cu un scuan rulant dacă nu ai o maşină personală şi mult timp la dispoziţie, vor înţelege desigur greutatea afirmaţiei mele.

În trei săptămîni am învăţat aici exerciţii pe care nu le-am ştiut posibile, am muncit în sesiuni mai lungi, mai susţinute şi mai dinamice ca nicăieri în altă parte, cîte 5 ore pe zi, cu pauze foarte scurte şi cu implicarea totală, atentă şi necruţătoare a Mirelei şi Violetei, kinetistele  centrului.

IMG_7132IMG_7137

alex si mirela

Acum două zile am reuşit să mă ridic, pentru prima dată de la accident, cu ajutorul cîtorva dispozitive simple, 10 minute la spalier pe verticală perfectă – să fim înţeleşi: am stat pe oasele mele, pe propriul meu schelet! – şi am reînvăţat să privesc în jur de la înălţimea celor 172 de cm. pe care îi am. Aventura asta, posibilă numai datorită faptului că Mirela a ştiut exact ce se poate face şi ce nu în condiţia mea, a fost cea mai emoţionantă şi mai motivantă din cîte va puteţi inchipui. Să fie într-un ceas bun!


Imagine011Imagine015