Archive for the Fugiti de-acasa Category

Cuba libre. Muzeul Antipa. Arena Naţională

Posted in Fugiti de-acasa, Povești cu prieteni on Martie 12, 2013 by Alex

Oricine are un blog ştie cum e să te întorci după o perioadă de absenţă. Prima pornire e să te justifici: nu am mai scris de ceva vreme pentru că…

Pentru că a fost iarnă, pentru că am avut zile bune dar şi nopţi grele, pentru că am trăit mai mult decît am lăsat semne pe blog, pentru că uneori viaţa e în altă parte. De data asta: fiindcă am fost plecaţi. Am mai spus-o aici, iarna e cel mai antipatic anotimp din an, abia cu primăvara programul meu zilnic include şi activităţi outdoor. În iarnă, aventura maximă este să urc în maşină ca să facem o plimbare lungă prin împrejurimile albe ale Iaşiului, pe dealurile Buciumului şi spre lacurile Ciricului, cînd copacii sînt ninşi şi ai impresia că lumea e mai frumosă. Astea sînt clipele pe care le apreciez cel mai mult, şi care mă fac să uit de toate.

Anul acesta am sărbătorit ieşirea din iarnă cu decizia de a fugi o săptămînă la Bucureşti, pentru o mega-revedere de ziua mea cu prietenii, pentru meciul Steaua-Ajax şi, în general, pentru o binevenită şi absolut necesară schimbare de peisaj. 

A fost o săpătămînă minunată şi m-am bucurat de fiecare zi, începînd cu prima – drumul spre Bucureşti. Călătoriile în care mă aventuram înainte de accident, dese şi uneori imprevizibile, s-au transformat, acum, în lungi drumuri cu destinaţie sigură, dar la capătul cătora ne aşteaptă întotdeauna oameni dragi. A fost ziua în care m-am reîmprietenit cu soarele, în care am mers ore întregi cu lumina în faţă, cu muzică pregătită cu o seară înainte.  

Apoi, de ziua mea s-au adunat la Andrei foarte mulţi prieteni – a fost o seară cu adevărat specială. Nu am avut suficiente scaune în casă, dar, pe de altă parte, nici nu s-a stat jos. A fost veselie, cuba libre, poveşti şi cascade de rîs, multă emoţie şi bucurie adevărată, cu siguranţă una dintre acele zile care rămîn întipărite în memoria ta afectivă şi pentru care un drum de la Iaşi la Bucureşti nu e un efort prea mare, nici măcar pentru mine.  

IMG_7506

O săptămînă am stat în Bucureşti, timp în care am respirat alt aer. Am ieşit la un White Russian  în centrul vechi în aceeaşi gaşcă efervescentă [*la intrare, pentru că aveam cîteva trepte de urcat şi, în mod inevitabil, s-a creat o mică îmbulzeală în jurul meu, un puşti s-a interesat de starea mea: ce-ai păţit de eşti în scaun? Eşti beat? ]. Am făcut o plimbare de noapte cu Andrei pe străzile (la ora aceea) calme ale unui oraş care doarme foarte puţin. Am făcut o expediţie lungă de o jumătate de zi la Muzeul Antipa cu Ana, noua noastră prietenă, ocazie cu care am recapitulat multe din poveştile din viaţa mea de la marginea deltei şi în linia muntelui.

Antipa e o bijuterie. Totul este gîndit impecabil, sistematic şi interactiv – şi ne-a amintit foarte mult de Natural History Museum din Londra. Deşi contruit la o scară mult mai mică, este excelent organizat şi este perfect accesibil unui utilizator de scaun rulant. Există un elevator la intrare, iar în interior, accesul la demisol şi etajele superioare se face cu un dispozitiv cu şenilă tare haios. Nu am mai văzut nicăieri în altă parte aşa ceva şi mărturisesc că mi-a dat ceva emoţii la început, dar s-a dovedit, în cele din urmă,  o variantă de acces foarte bună pentru clădirile vechi, fără lift, cu arhitectură pretenţioasă.

Seara apoteotică a vacanţei noastre bucureştene a fost meciul Steaua-Ajax, un meci memorabil în multe privinţe. Înainte de toate, a fost gestul generos al lui Mihai Neşu care a făcut posibilă prezenţa nostră pe Arena Naţională, pentru prima dată de cînd a fost construită. Apoi, a fost sentimentul cu totul special de a te afla între 45 000 de oameni care se bucură împreună, în ciuda frigului şi a oboselii fizice. Apoi a fost şi spectacolul fotbalului în sine, şi, desigur, cele două goluri memorabile ale unei seri magice, după chiar spusele Anei.

La final de meci, Ana a imortalizat momentul în care ne-am regăsit cu toţii, după ce Andrei, Cornel şi Victor au traversat jumătate de Arenă ca să ajungă la noi. E o fotografie la care ţin mult, pentru că arată ce e aceea bucurie :). O seară de poveste – am mai spus-o, nu-i aşa? 

Această prezentare necesită JavaScript.

Mmmagic!

Posted in Fugiti de-acasa on August 19, 2012 by Alex

De astăzi, pornim în vacanţă. Sulina, here we come! 🙂

Duminică de provincie. Verde şi aur

Posted in Efemeride, Fugiti de-acasa on Iunie 11, 2012 by Gentilia

Ne ştiţi deja că sîntem cu plimbările. Duminica trecută am fost la Hadîmbu, o mănăstire din preajma Iaşului. La drept vorbind,  nu pentru mănăstire am pornit noi la drum, ci pentru plăcerea călătoriei. Cine a fost pe-acolo ştie că e o zonă frumoasă, ce flanchează un drum care urcă şi care deschide în urma ta un peisaj ce îţi permite să respiri altfel, făcîndu-ţi mai mult loc în suflet pentru verdele de pădure şi-albastrul de cer.

La Hadîmbu este o grădină de trandafiri şi-un lac cu 4 lebede, plus o crescătorie de păuni, struţi, porumbei şi fazani. O căprioară şi cîteva pisici, că fără ele nu se poate 🙂 Şi mai au în grădina mănăstirii leagăne la umbra sălciilor şi miere dulce, din aur topit.

În parcarea din faţa clădirilor monahale, o altă poveste. Şi la sosire, şi la plecare am fost înconjuraţi de o armată colorată de pitici care şi-au petrecut copilăria în satul cu străzile mereu acoperite de praful subţire al zilelor de vară. Copiii – îmbrăcaţi mai grosuţ decît ar fi trebuit, fiindcă în mod sigur nu aveau prea multe hăinuţe pe-acasă pentru zilele călduroase. Cu încălţări purtate de fraţii mai mari, cu ochii mari şi curaţi. Timizi ca toţi copiii crescuţi la ţară, care se apropie cu fereală de oamenii sosiţi de la oraş, oameni pregătiţi să-i alunge cu gesturi iuţi, preocupaţi de vizita la mănăstire, nu de ceata de copii cu ochi albaştri din faţa ei.

Ne vindeau hribi, mentă sălbatică şi codiţa şoricelului. Noi nu aveam nevoie de toate astea, dar am intrat în vorbă cu ei şi am făcut împreună nişte fotografii, producîndu-le o fericire zgomotoasă şi învolburată, mai ales cînd şi-au văzut feţişoarele pe displayul aparatului. Mărunţişul pe care l-am împărţit celor mici i-a făcut încă mai fericiţi. Pentru asta, ne-au umplut braţele de plante şi ne-au urat drum bun la plecare cu vocile lor calde şi mici.

Ne-am întors în Iaşi cu plante pentru ceaiurile de vară şi miere. Verdele şi aurul unei după-amieze de duminică.

Această prezentare necesită JavaScript.

Jardin Botanique en automne

Posted in Fugiti de-acasa with tags , on Octombrie 8, 2011 by Alex

Summer weekend

Posted in Fugiti de-acasa with tags , on Iunie 20, 2011 by Alex

Dacă tot s-au anunţat ploi, ne-am bucurat de ultima zi însorită în Grădina Botanică, locul unde am tot fugit de urban în ultimii ani.

Cîteva cadre:

Această prezentare necesită JavaScript.

Cu gondola printre nori

Posted in Fugiti de-acasa with tags , on Martie 26, 2011 by Alex

Sub-variantă de titlu: România, land of choice!

Am pîndit şi noi un weekend mai cald şi am încercat o mică excursie pînă-n Piatra Neamţ. În primul rînd ca să bem o cafea cu Annie, cu care ne vedem o dată-n an (asta-i o constatare, nu e chiar ce ne-am propus) şi apoi să facem  o inspecţie pe munte, cu telegondola.

Ce dacă cerul devenea tot mai cenuşiu pe măsură ce ne apropiam de Piatra şi afară se făcea tot mai frig! Noi ne-am încălzit binişor într-o cafeanea foarte prietenoasă cît ne-a mai povestit Annie cum se vede viaţa din colţul acela de lume şi apoi am luat-o cu liftul în sus, înspre punctul de îmbarcare.

Cînd am ajuns acolo era, desigur, aproape pustiu – mai mulţi oameni din personal decît turişti. Mie mi-a plăcut cu atît mai mult cu cît era cam aceeaşi senzaţie pe care o aveam pe cînd mergeam cu Gentilia iarna la mare. Eram împotriva curentului turistic 🙂

Mai spun atît, că din toate călătoriile pe care le-am făcut în ultima vreme, plimbarea asta a fost ceva nou pentru mine. A fost interesant să urcăm muntele pe o ceaţă densă, neavînd idee ce vom găsi sus (un întreg complex în construcţie şi multe-multe scări pînă la aleile în pantă lină). Adaptările pentru utilizatorii de scaun rulant – impecabile la punctul de pornire – au dispărut ca prin minune, după clasicul scenariu românesc.

România, land of choice (for wheelchair users): rămîi unde ai coborît sau o iei înapoi. Şi să nu mi se spună că nu se puteau face rampe în paralel cu rîndul de scări  – pur şi simplu nu au fost incluse în proiect.

Din fericire, lipsa de coerenţă în accesibilizarea spaţiului a fost suplinită de bunăvoinţa şi politeţea oamenilor locului care s-au oferit să ne ajute pe trepte, pentru a putea vizita toate spaţiile amenajate.

Sigur, nu am putut vedea pînă foarte departe, dar nu-i nimic, mai mergem!

Această prezentare necesită JavaScript.

Jurnal Foto

Posted in Fugiti de-acasa with tags , , , , on Decembrie 2, 2010 by Alex

Ieri cînd am descărcat stick-ul din camera foto am găsit un adevărat jurnal în imagini al lunii noiembrie. Ca să detaliez:

12 nov – faceţi cunoştinţă cu Efix, noua prietenă a lui Diesel. Am găsit-o (sau ne-a găsit) nu departe de blocul în care locuim, era rănită la o lăbuţă, speriată şi flămîndă. Ne-a fermecat instantaneu, iar din fotografii sînt convins că o să înţelegeţi de ce. După faptul că avea unghiile tăiate şi blana curată era clar că avea şi stăpîni. Am hotărît să o ţinem pînă îi găsim părinţii, dar între timp să ne bucurăm şi noi de ea.

14 nov – păreau să fie ultimele zile cu soare cald înainte de iarna ameninţătoare. Nu am stat mult pe gînduri şi am pornit spre Grădina Botanică, locul unde ne punem de fiecare dată ideile în ordine şi ne gîndim la ce urmează. A fost o zi minunată, scurtă ce-i drept, dar plină de lumină. Încă nu căzuseră ultimele frunze…

14 nov – ieşire la teatru: Tango în fum de ţigare, la Ateneul Tătăraşi. Îmi amintesc că am ajuns pe fugă, în ultimul minut înainte de începerea piesei (asta pentru că nu ne-a pornit maşina 🙂 şi am luat un taxi în ultimele clipe) şi că a fost punere în scenă reuşită.

23 nov – work in progress sub privirea curioasă, fixată pe cursor, a lui Efix.

25 nov – de ziua Gentiliei am zis să facem ceva deosebit şi aşa am ajuns la un restaurant chinezesc din apropierea cartierului nostru. A fost o adevărată aventură culinară. Am băut un ceai hiper-aromat şi am încercat cîteva dishes care ne-au trimis direct cu gîndul la călătoria noastră din China.

27 nov – prietenele noatre felinele, surprinse într-un moment de sentimentalism telepatic.

Stay tuned, mai urmează…