Archive for the Povești cu prieteni Category

Tabăra SOR, prieteni și flamingi

Posted in Efemeride, Povești cu prieteni with tags , , on Septembrie 19, 2016 by Alex

În vara asta am reușit să ajung pe fugă în tabăra SOR, la Vadu, unde m-am bucurat să văd atîția oameni dragi mie. De mai bine de 10 ani nu am mai simțit atmosfera de camping. Mi-era tare dor 🙂 Cu ocazia asta am mers să vedem și păsările flamingo, care erau undeva în zonă. A fost o șansă extraordinară că am putut să-i văd în deltă, sînt o prezență extrem de rară la noi.

img_9905-edit

Cu dl. Petrescu în spatele meu – omul care mi-a insuflat pasiunea pentru păsări 🙂 – și alți prieteni cu care mergeam în tabără încă de prin anii 2000.

img_9899-edit

Căutam flamingii cu binoclul.

img_9911-edit

img_9922-edit

img_9898-edit

img_9893-edit

img_9954-edit-edit-edit

img_0027-edit

img_9968-edit

14195319_1015710511811653_1495398979462817947_o(Foto Mihai Baciu)

img_0133-edit

img_0130-edit

img_0147-edit

img_0154-edit

img_0081-edit

img_0149

De suflet

Posted in Efemeride, Povești cu prieteni with tags , , on Septembrie 2, 2016 by Alex

O onoare pentru mine să fiu considerat unul dintre prietenii expediției SOR.

Societatea Ornitologica Romana: mulțumesc tare mult pentru textul pe care mi l-ați dăruit! Flamingo boy, auzi! 😀

Fotografia este de acum cîteva zile, de cînd am fost într-o scurtă vizită la Vadu, la tabăra SOR. O să o pun în ramă! Mai la dreapta noastră erau flamingii pe lac 🙂

Mai sînt multe de spus despre vizita mea. În curînd, aici, pe blog.
IMG_9905-Edit

10 ani

Posted in Efemeride, Lucruri importante, Povești cu prieteni with tags on August 18, 2016 by Alex

18 august are o semnificație cu totul specială pentru mine. Este ziua în care călătoresc de fiecare dată în timp, în 2006, la Sfîntu Gheorghe în deltă, la Anonimul. Este ziua accidentului meu și astăzi se împlinesc 10 ani de atunci.

10 ani plini de imprevizibil, de provocări, tristeți, reușite, efort, sațisfacții, întîlniri cu oameni de suflet, bucurii, prietenii, călătorii, solidaritate, așteptări și planuri. Sper ca lista următorilor zece ani să fie completată cu întîmplări mai mult din registrul pozitiv 🙂 Pînă acum am mers într-o singură direcție și nu am de gînd să schimb sensul, tot înainte! Motto-ul rămîne ‘Impossible Is Nothing’! Am multora să le mulțumesc pentru faptul că acum sînt bine și pot scrie aceste rînduri. Aveți recunoștința mea eternă, știți voi care sînteți cei la care mă refer!

Tot 10 ani au trecut și de cînd nu m-am plimbat cu o barcă prin deltă, pe canale. Asta pînă de curînd. Cu ‘puțin’ ajutor din partea a 4 oameni am putut urca într-o ambarcațiune mică și am ieșit pe apa lagunei Razim-Sinoe. A fost superb! Mi-am exersat bine de tot echilibrul la valuri. Pe măsură ce înaintam pe lac mi s-a derulat un întreg film de amintiri pe care le-am trăit în alte vremuri prin deltă, pe cînd aveam lotcă și-mi plimbam prietenii la vîsle. Mi-am propus să refac călătoria asta și în mai, anul viitor, cînd e lacul mult mai populat de păsări. Între timp, asta va rămîne o amintire de mare preț! Mulțumesc Gentilia & Cătălin!
20160731_194109-Edit-2
IMG_9143-Edit
IMG_9078-Edit20160731_195955-Edit20160731_195610-EditIMG_9139-Edit
Portret cu Titi, unchiul meu cu care am fost la Festivalul Anonimul în 2006, cînd am avut accidentul. Alături de mine și acum 🙂
20160731_194517-EditIMG_9097-Edit20160731_190145-Edit-Edit20160731_185600-EditIMG_9158-Edit20160731_194138-EditIMG_9144-Edit20160731_183944-Edit-EditIMG_9173-Edit
>> Visit Jurilovca <<

#boemie

Posted in Călătorii, Efemeride, Povești cu prieteni with tags on Iulie 14, 2016 by Alex

Ăsta-i farmecul Măcinului. Cînd eşti pe-un vîrf de creastă, te îmbie la contemplaţie în orice direcţie ai privi 🙂

[2006, anul cu pricina]

13619902_10206886234063064_813585146283893343_n

1 mai

Posted in Efemeride, Povești cu prieteni with tags on Mai 1, 2016 by Alex

1 mai viteaz ca altul! 🙂

Peisaj din Vama Veche de acum o mie de ani, în 1 mai 2001, pe vremea în care fotografiile se făceau pe film.

Eu cu Victor ne încercam puterile pe un pantalon ud 🙂

vama veche

Anii trec, amintirile rămîn

Posted in Andrei Pârciog, Călătorii, Povești cu prieteni on Iulie 17, 2013 by Alex

17 iulie va rămîne întotdeauna ziua lui Andrei: 29 de ani.

sulina - vama vecheCornel, Andrei, Dani și subsemnatul (foto: Mihai Petrescu)

Moment antologic al călătoriei epice Sulina – Vama Veche pe litoralul Mării Negre, în anul de grație 2004 🙂 Așa arătau încălțările noastre, tocite, rupte, găurite, după cei 120 de km de mers la pas pe litoralul sălbatic al României.

Aventura asta a rămas pentru Andrei, și pentru noi ceilalți, cea mai frumoasă amintire dintre toate escapadele trăite prin zonele wild ale României. 9 zile pline, trăite intens, gravate pentru totdeauna în sufletele noastre.

9Safari peste ieșirea în mare a Zătonului Mic.

28În ritm constant, în apropierea Cherhanalei Perișor.

To be continued…

Cuba libre. Muzeul Antipa. Arena Naţională

Posted in Fugiti de-acasa, Povești cu prieteni on Martie 12, 2013 by Alex

Oricine are un blog ştie cum e să te întorci după o perioadă de absenţă. Prima pornire e să te justifici: nu am mai scris de ceva vreme pentru că…

Pentru că a fost iarnă, pentru că am avut zile bune dar şi nopţi grele, pentru că am trăit mai mult decît am lăsat semne pe blog, pentru că uneori viaţa e în altă parte. De data asta: fiindcă am fost plecaţi. Am mai spus-o aici, iarna e cel mai antipatic anotimp din an, abia cu primăvara programul meu zilnic include şi activităţi outdoor. În iarnă, aventura maximă este să urc în maşină ca să facem o plimbare lungă prin împrejurimile albe ale Iaşiului, pe dealurile Buciumului şi spre lacurile Ciricului, cînd copacii sînt ninşi şi ai impresia că lumea e mai frumosă. Astea sînt clipele pe care le apreciez cel mai mult, şi care mă fac să uit de toate.

Anul acesta am sărbătorit ieşirea din iarnă cu decizia de a fugi o săptămînă la Bucureşti, pentru o mega-revedere de ziua mea cu prietenii, pentru meciul Steaua-Ajax şi, în general, pentru o binevenită şi absolut necesară schimbare de peisaj. 

A fost o săpătămînă minunată şi m-am bucurat de fiecare zi, începînd cu prima – drumul spre Bucureşti. Călătoriile în care mă aventuram înainte de accident, dese şi uneori imprevizibile, s-au transformat, acum, în lungi drumuri cu destinaţie sigură, dar la capătul cătora ne aşteaptă întotdeauna oameni dragi. A fost ziua în care m-am reîmprietenit cu soarele, în care am mers ore întregi cu lumina în faţă, cu muzică pregătită cu o seară înainte.  

Apoi, de ziua mea s-au adunat la Andrei foarte mulţi prieteni – a fost o seară cu adevărat specială. Nu am avut suficiente scaune în casă, dar, pe de altă parte, nici nu s-a stat jos. A fost veselie, cuba libre, poveşti şi cascade de rîs, multă emoţie şi bucurie adevărată, cu siguranţă una dintre acele zile care rămîn întipărite în memoria ta afectivă şi pentru care un drum de la Iaşi la Bucureşti nu e un efort prea mare, nici măcar pentru mine.  

IMG_7506

O săptămînă am stat în Bucureşti, timp în care am respirat alt aer. Am ieşit la un White Russian  în centrul vechi în aceeaşi gaşcă efervescentă [*la intrare, pentru că aveam cîteva trepte de urcat şi, în mod inevitabil, s-a creat o mică îmbulzeală în jurul meu, un puşti s-a interesat de starea mea: ce-ai păţit de eşti în scaun? Eşti beat? ]. Am făcut o plimbare de noapte cu Andrei pe străzile (la ora aceea) calme ale unui oraş care doarme foarte puţin. Am făcut o expediţie lungă de o jumătate de zi la Muzeul Antipa cu Ana, noua noastră prietenă, ocazie cu care am recapitulat multe din poveştile din viaţa mea de la marginea deltei şi în linia muntelui.

Antipa e o bijuterie. Totul este gîndit impecabil, sistematic şi interactiv – şi ne-a amintit foarte mult de Natural History Museum din Londra. Deşi contruit la o scară mult mai mică, este excelent organizat şi este perfect accesibil unui utilizator de scaun rulant. Există un elevator la intrare, iar în interior, accesul la demisol şi etajele superioare se face cu un dispozitiv cu şenilă tare haios. Nu am mai văzut nicăieri în altă parte aşa ceva şi mărturisesc că mi-a dat ceva emoţii la început, dar s-a dovedit, în cele din urmă,  o variantă de acces foarte bună pentru clădirile vechi, fără lift, cu arhitectură pretenţioasă.

Seara apoteotică a vacanţei noastre bucureştene a fost meciul Steaua-Ajax, un meci memorabil în multe privinţe. Înainte de toate, a fost gestul generos al lui Mihai Neşu care a făcut posibilă prezenţa nostră pe Arena Naţională, pentru prima dată de cînd a fost construită. Apoi, a fost sentimentul cu totul special de a te afla între 45 000 de oameni care se bucură împreună, în ciuda frigului şi a oboselii fizice. Apoi a fost şi spectacolul fotbalului în sine, şi, desigur, cele două goluri memorabile ale unei seri magice, după chiar spusele Anei.

La final de meci, Ana a imortalizat momentul în care ne-am regăsit cu toţii, după ce Andrei, Cornel şi Victor au traversat jumătate de Arenă ca să ajungă la noi. E o fotografie la care ţin mult, pentru că arată ce e aceea bucurie :). O seară de poveste – am mai spus-o, nu-i aşa? 

Această prezentare necesită JavaScript.