Poveşti cu prieteni

8Cele mai frumoase momente ale prieteniei noastre sînt cele pe care le petrecem împreună. Îndiferent de motivul întîlnirii noastre, e întotdeauna plăcut să povestim la o ceaşcă de cafea, un ceai, o bere… În ultimul timp momentele de care vorbesc au devenit tot mai rare şi pe bună dreptate: că e de vină distanţa, că nu ne permite job-ul, că are fiecare din noi diverse probleme de viaţă, ăsta este adevărul şi nu îl contest. Şi mai nou cu criza asta financiră e dificil să mai dăm şi un telefon.

Distanţa e mare şi totuşi sintem atît de aproape; chiar cred că netul ne poate oferi o posibilitate. Vă dau întîlnire pe blogul meu, aici, pe pagina  poveşti cu prieteni, unde putem discuta despre orice: muzica bună pe care aţi ascultat-o în ultima vreme, ce filme bune aţi văzut şi ce recomandări aveţi, pe la ce concerte/festivaluri/expoziţii aţi mai fost, ce cărţi aţi citit sau ce cărţi aţi fi vrut să citiţi, ce aţi mai găsit interesant pe net şi merită spus, orice gînd e binevenit.

Victor, cum mai e cu HP-ul? Salutari de la Nico Bosog! Ai mai reuşit să te rupi de rutină? Mi-a zis Manu că ai fost prin Tulcea; ceva nou pe-acolo? Ştiu că ţi-ai tot propus să dai o fugă prin munţi, ei bine, ai reuşit? Ai mai văzut vreun film care merită văzut(aştept lista despre care vorbisem cu ceva timp in urma)? – Bună Andra! 😉

Andrei, ceva interesant pe la agenţie? Care mai e atmosfera in noul apartament? Ai mai ieşit cu placa pe undeva? Se concretizează pînă la urmă proiectul cu WTF, era totuşi destul de interesant?

Dani, cum mai e viaţa prin Cluj? Să ştii că te aştept oricînd in Iaşi, mi-e dor sa mai stam la povesti! V-aţi mutat, într-un final, in alt loc? Salutări Cristinei!

Victor (Frunzi): mi-a spus Dani că te-ai angajat în Cluj? Cum mai îţi mai este, de fapt, cum vă mai este, că ştiu că stai cu prietena în Cj? Ştiu mai ieşi cu Dani, cînd aveţi ocazia, la o bere. E bine, cel puţin, că sînteţi în acelaşi oraş.

Bubu, ce mai faci? Ce mai e nou pe la Cosmo? Te-au mai sunat ciudaţi?

********************************************************************

Cheile Dobrogei, Andrei Frunzy Victor Aleks, 2003Agighiol Tulcea 2002resize-of-dsc_0184vvvresize-of-dsc00135buciumccccccccccc1alex-robertpregatirea-mesei-dupa-o-ploaie-crunta20051

untitled-21dsc00807120041

în drum spre Vf. Țuțuiatu (M-ții Macin). a fost o ieșire incredibilă, toate în defavoarea noastră: ploaie non-stop, noroi pînă la genunchi, ne-am abătut de la traseu. chiar si așa, a rămas o amintire frumoasă.

vadu20022

se întîmpla în Vadu, in 2002, într-una din taberele de biologie, una din cele multe la care am luat parte.

**************************************************************

Cîșlița 2002

Cîșlița 2002. Așa se numește folderul în care am găsit cîteva fotografii, cu numele şi semnătura lui Andrei Pîrciog pe cd. Au trecut 8 ani de atunci. 8 ani… Și totuși amintirea zilelor de atunci nu îmi pare atît de îndepărtată. Aveam 17 ani, eram în liceu. Nici prin gînd nu mi-a trecut că peste atîția ani o să mă uit la pozele de atunci cu ochii de acum. Mă simțeam mult mai mare. De fapt, ne simțeam; nu știam ce înseamnă 17 ani.

Andrei avea o  casă pe malul lacului din Cîșlița, din apropierea Tulcei, unde am petrecut multe zile relaxante. Era frumos acolo, se vedea lacul de la înălțime – loc bun de urmărit păsările cu binoclul – avea o terasă cu o masă de tenis, mult verde în jur, un loc curat ca o gură de aer proaspăt. Era întotdeauna o plăcere să megem acolo, indiferent de motiv: cîte un majorat, o partidă de tenis, un grătar, birdwatching sau pur și simplu să ieşim din oraş.  Dacă s-ar fi putut, am fi stat cîte 7 zile din săptămînă acolo fără să ne lipsească nimic.

Îmi amintesc în special de o zi fierbinte de vară în care am fost acolo cu Andrei și Victor. Să fi fost vacanță – ştiu că aveam toată ziua la dispoziție fără nici un plan făcut în prealabil.  Îmi amintesc bine că am jucat tenis, am stat în soare în grădină, ne-am povestit cîte aveam în cap, am rîs mult, cum făceam de obicei şi ne-am uitat cu binoclul după păsări, o după-amiază  fără nori şi fără griji.

Tîrziu ne-am hotărît să cercetăm împrejurimile lacului după păsări. Îmi amintesc că nu mai ieșisem de mult timp din Tulcea, iar mersul la păsări era întotdeauna o plăcere pentru noi, care aveam aceeaşi pasiune. Am văzut multe specii, nivelul apei era retras și păsările erau aproape de mal, le vedeam foarte bine chiar cu ochiul liber – lișițe, lebede, rațe, stîrci, egrete. Victor a fost în culmea fericirii la vederea cîtorva lopătari, nu-i mai văzuse nicidată ales atît de aproape.

În apropierea locului prin care hălăduiam noi, dinolo de un dig se întindea un alt ochi de apă – Lacul Roșu. Nu mai văzusem nicăieri pînă atunci (şi nici pînă acum, cînd scriu) loc mai toxic.: i se spunea roșu pentru că era de fapt locul unde își deversează combinatul din Tulcea deșeurile, roșii în urma prelucrării bauxitei. Ca dimensiune era cît un teren de fodbal, un mediu incredibil de strp, cu un peisaj dezolant: prin cîteva țevi se scurgea de la o oarecare înălțime reziduul roșu-cărămiziu, noroios, ridicînd în aer un miros greu, otrăvitor.  Pe o rază destul de întinsă în jurul lacului nu creștea deloc vegetație, eram de fiecare dtaă frapaţi de revederea unui asemenea loc.

Digul care masca prezența lacului de ochii trecătorilor era făcut din piatră pisată de carieră,  aranjată pe cîteva niveluri. Pe acolo am luat-o şi noi la picior, peste piatra încinsă în miezul verii. Mergeam desculți, într-una din fotografii se bine cum călcam pe vîrfuri.

De fapt, am spus povestea acestea pentru cuibul pe care l-am descoperit între pietre, chiar sub picioarele noastre. Nu ne-a venit să credem ochilor. Îm mediul acela atît de poluat şi de toxic, am găsit 5 pui de prundăraș (Charadrius dubius), atît de bine camuflați că eram foarte aproape să-i călcăm. A fost punctul culminant al zilei, una din bucuriile acelea simple care îmi lipsesc atît de mult. Am plecat repede să nu-i deranjăm şi să nu-i speriem prea mult.

Deşi este atît de departe, am reţinut toate momentele acelei zile, o zi pe care o regăsesc acum, în afara oricărui calendar, într-un folder cu fotografii. Cît despre povestirea mea, nu îi găsesc nici un prilej, mi-a făcut pur și simplu plăcere să v-o împărtăşesc.

21 Răspunsuri to “Poveşti cu prieteni”

  1. […] creat un playground pentru voi pe pagina Poveşti cu prieteni. Cîteodată îmi dau seama că nu mai ştiu mare lucru despre voi de la un telefon la altul, şi […]

  2. Andrei Parciog Says:

    Te salut Alex, si salut initiativa ta de a ne aduna virtual pe blogul tau. Intradevar pe masura ce trece timpul toti devenim mai ocupati, mai prinsi in problemele de la job, in activitatile din timpul liber, in plimbarile cu prietena. Pentru ca nu am mai vorbit de ceva vreme hai sa iti povestesc cam care mai e viata mea: de curand m-am decis sa investesc niste bani castigati in vara intr-o afacere. Sunt inca foarte entuziastmat si cred ca am facut un pas util. Pe langa bani asta mai presupune si atentie + timp deci a trebuit sa renunt incet incet la activitatile mele. Sper sa merite. Mai reusesc sa strecor din cand in cand cate o iesire. We asta am fost la medgidia si m-am dat putin cu zmeul. eu intr-un cart tras de un zmeu. am luat catvea trante si am constientizat ca am multe de invatat 😛 Pe mountainboard + zmeu nu am avut tupeu sa incerc.Poate next time. …tre sa fug acum, ca is la job. Promit sa mai revin cu continuarea si cu noi intamplari.

    O zi grozava Alex si Gentilia!

  3. Ne scaldam in ploaia de saracie care ne loveste din toate directiile dar ne ridicam fruntea spre o raza timida de soare care ar putea sa ne anunte primavara (o primavara financiara ar fi foarte binevenita ca sa creasca numarul banilor in portofel), ne agatam de prietenia celor care ne sunt mereu aproape si mai supravietuim inca o zi
    Aratati-ne sursa fortei pe care o dovediti in fiecare zi poate redevenim ce am fost o data …tineri cu zambetul pe buze

  4. La naiba! Acilea trebea sa las comment-ul…
    De la tara, si veterinar pe deasupra… ce sa mai ceri ? :))

  5. Mi-a sarit un zambet laaarg pe fata cand am vazut postul asta. Foarte faina ideea voastra 🙂 Recunosc ca sunt un pic emotionata acum, nu stiu de unde sa incep si unde/cum sa termin. Asa ca n-o sa-mi fortez inspiratia si-o s-o las sa curga fara oprelisti cand o pofti dansa sa-mi faca o vizita. Si simt ca vrea sa treaca pe la mine in curand. Pana atunci va pup pe amandoi, oameni frumosi si buni 🙂 Ne auzim in curand

  6. @ Andrei, sper să reuşească experimentul cu iniţiativa de pe blog, am un sentiment bun în privinţa asta.
    Mă bucur că ai prins curaj să investeşti într-un business, o să-ţi reuşescă sigur. Experienţa o aveai de mult timp, trebuia doar să-ţi faci nişte hîrtii 😉 Baftă multă în continuare.
    Iar referitor la aventurile tale, îţi dai seama că toţi care îţi citesc mesajul te invidiază!? 🙂 Take care!
    Am vorbit şi cu mama ta pe mess zilele trecute:)
    Salutări Ancăi!

  7. @ Ruxy, lasă că toţi avem portofelul mai mult sau mai puţin gol, cred că e un junghi permanent în coaste, dar chiar şi aşa, nu cred că ne-am pierdut vreodată zîmbetul fiind împreună.
    Aşa că, vă invit să zîmbim! 😀
    Ştii că pisicul pe care urma să îl iei de la Gentilia s-a făcut motan în toată regula. Mai eşti interesată?
    Apropos, stăm acum într-un cartier plin de pisici. E mult mai faină imaginea asta, decît cea cu cîini. E-adevărat, nopţile au fost mai lungi în perioada de împerechere, dar chiar şi-aşa.
    Mai practici reflexoterapia? Ştii că mi-e dor de o sesiune:)

  8. @ Orhan, wow şi tu Brutus? Cred că numai stresul Bucureştiului te-ar fi convins să fumezi!
    Am aruncat o privire pe blogul tău, am să te urmăresc să ştii. All eyes on you! Mă bucur să ne întîlnim in blogosferă 😉
    Ce mai e cu scouţii? Mai sînteţi activi, aşa, ca altădată?

  9. @ Bună Andra! Nice to see you! Salutări celor din casă. Ce mai face Cili(sper că aşa se scrie, nu?)? Still gives a hard time?
    Să-mi trimiţi şi mie, te rog, link-ul publicaţiei la care scrii.

  10. http://www.vacantesicalatorii.ro/modules/revista/articole/articol.php?artID=2198&catID=105
    Citind mesajul tau catre Andra, mi-a venit in minte ca poate ti-ar placea sa citesti articolul asta. Vezi la link.

    O zi faina!

  11. Fain articolul, foarte documentat. Este prima dată cînd îţi citesc un articol, scrii foarte frumos. Am văzut că ai postat şi o poză cu Mihai P, am cartea lui, tu ai avut ocazia să o vezi? Printre pozele din carte este şi una de la Zătonul Mare, din ieşirea noastră de pe litoral. Cînd am văzut-o mi-a trezit multe amintiri de atunci.
    Am primit de ziua mea albumul foto al lui Răzvan Voiculescu, „Dobrogea. Începutul lumii”. Fotografiile sînt extraordinare, ţi-l recomand!

  12. am si eu cartea lui Mihai. Am facut rost de ea asta iarna. Ma bucur ca ti-a palcut articolul. Dc nu te-a plictisit primul vezi ca mai e unul in acelasi numar. Cel despre mancarurile din delta.

    Acum am fugit ca e 6 si io iar stau peste program desi e vineri seara.

    Sper sa ne auzim la tel we asta.

  13. În ultima vreme m-am cam săturat de muzica din laptop şi sincer, am cam rămas fără inspiraţie. Nu aveţi vreo recomandare? Mi-e dor de ceva nou, indiferent de genul muzical.

    *De Hippie ce mai ştiţi? Am încercat să-l sun, dar mi-a răspuns un individ ciudat („- nu ştiu frate, mai încearcă!”).

  14. @Andrei – faine articolele! Le poţi aduna într-o broşurică, pe care să o foloseşti ulterior. Mai ales dacă intri în turism 😉

    În prerioada 18-23 Martie are loc în Bucureşti Festivalul de film documentar dedicat Drepturilor omului. Rulează documentare foarte interesante.
    Eu zic că merită din plin să ajungeţi la festival, mai sînt doar două zile!!
    Mai multe detalii găsiţi aici.

  15. Sincer, habar n-am cum naiba se scrie…Cili, Chilli…n-are importanta. Uite ca pana acum nu mi-am pus problema 🙂 De doua saptamani ne-a cam scos peri albi: vreo doua cani sparte, flori mancate, nisipu de pipi azvarlit prin toata casa. Insa e de bine, tinand cont de faptul ca timp de cateva zile bune a fost in calduri, ocazie cu care si-a exersat mieunatul pe vreo 10 tonalitati 🙂 Uite si link-ul DailyBusiness: http://www.dailybusiness.ro/

    Ce-i pe media&marketing si cariere e scris de mine. Nu-i prea intresant…cifre, cifre…si tot asa 🙂 Va pup!

  16. Merci Andra, am să arunc şi eu un ochi pe site.
    Ce mai ştii de Victor? A emigrat? Mai traieste? Nu am mai auzit de ceva timp de el. Spune-i că este invitat aici pe blog. Nu s-o fi săturat de imprimante?
    @ Îţi spun sincer, am visat numai pisici, în perioada lor de împerechere (asta în momentele în care mai reuşeam să şi adorm). Nu ştiu cum rezistaţi voi acolo cu mîţa în casă 🙂

  17. Nicoleta Bosog Says:

    Salutari Alex si Gentilia! din pacate nu am mai reusit sa vorbim desi orele petrecute la voi au fost extraordinare …. atatea povesti …. atatea amintiri :). mi-a facut o deosebita placere sa te revad Alex si sa ne amintim despre timpul petrecut in Tulcea … am vazut ca i-ai transmis salutarile mele si lui Victor 🙂 …. va pup

  18. Bună Nico! M-am bucurat şi eu enorm să ne revedem după atîta timp. Te mai aşteptăm cu drag pe la noi, să mai stăm la o cafea şi la multe alte poveşti.
    Eu i-am trimis salutările tale lui Victor, acum sper doar să-mi şi vadă mesajul (oricum, o să vorbesc eu la tel cu Vic 😉 ).
    Salutări Ionelei!
    Ce s-a întîmplat pînă la urmă cu monumentul din Flămânzi 🙂 ?

  19. Alt Bavarez Says:

    …Salutare, bavareze !!!

    Iti scriu de aici din Congo…unde am emigrat impreuna cu niste ciudati…PS: i-am cunoscut aseara in beraria nou deschisa din centrul frumoasei si neobositei nostre capitale
    …lucrurile merg bine aici…suntem in cercetari avansate in ceea ce priveste dezvoltarea unui nou sistem de organizare sociala…in plus…cred ca deja am rezolvat o enigma seculara…alchimia…

    ……………….doamne ce dor imi este de tine…ce dor imi este sa stam de vorba…Te rog sa ma ierti pentru indelungul timp petrecut/trecut pana am reusit sa-ti scriu aceste randuri…………………..

    „Povesti cu prieteni”…cat ii de faina rubrica asta…am vazut-o inca din prima zi si m-a umplut de bucurie…m-a emotionat si fastacit…cum se intampla in prima zi de scoala…exact asa m-am simitit…poate asa se si explica de ce am avut nevoie de 3 saptamani sa-ti scriu cateva cuvinte…poate ca dorul de tine este prea mare pentru al putea „ghemui” in cele cateva insiruri de litere ce-ti apar acum pe monitor…sau poate pentru ca…doar mi-e foarte dor…

    Hai sa revenim si la lucruri mai concrete…m-ai intrebat cum mai sta treaba cu HP-ul…mai totul e ok pana acum…aceeasi munca corporatisto-rutinisto-rutinisto-rutinisto…dar e ok…pe zi ce trece mai invat cate ceva…daca ma ajuta sau nu??? nu am nici cea mai vaga idee…’om vedea pe viitor…Cat despre Tulcea? Eheheh…alt mare dor al meu…cred ca au trecut 3 saptamani de cand nu am mai fost acasa…dar astept cu nerabdare Pastele…astept mirosul de cozonac facut de mama si al gratarului facut de tata…de fapt…abia astept sa beau un pahar de vin cu ei…si mai apoi…mai multe… cu oamenii de demult ce au sa se adune la „vechea vatra”…Stii de cine imi mai este dor? De „Seriful nostru” !!!

    In seara asta am fost la „Gala premiilor Florian Pitis”…la teatrul Bulandra…a fost fain…o gramada de pusti de liceu…de pusti de facultate…de pusti de corporatii…am vazut chiar si cativa pusti octogenari…ce sa mai…a fost fain….ne-am delectat cu Ducu Berti, Florin Chilian, Nicu Alifantis si Mircea Baniciu…Week-end trecut am iesit la o haladuiala prin oras…prin parcuri (de fapt unul, Cismigiu)…pe strazi mai putin batatorite…asa…poate poate…traiam starea de epifanie…desi sincer am „ajutat-o” inca de cand am plecat de acasa…maine ???…inca nu stiu nimic despre maine….
    Cat despre mine…hai sa spunem voalat…am trait si vremuri mai bune…dar despre asta cred ca vom/ne vom vorbi la un telefon…

    Categoria vesti despre altii (criteriu de selectie: oameni cu care m-am vazut in ultimul timp si au tinut neaparat sa te salut):

    Alex (pricop) – ii bine sanatos…cam plictisit si el de corporatie…are ganduri de duca catre un festival de muzica din Portugalia (impreuna cu Oana, Alex-Cretu’ si Minu)
    Oana – si ea e bine…se pregateste pentru licenta…in seara asta o durea destul de rau maseaua…
    Hippi – ne-am vazut cu el…cred…saptamana trecuta…era bine…cu munca…si mai nou cu licenta…are acelasi numar de telefon (vechiul Connex)
    Keni – cu el am fost in seara asta la teatru…si el este bine…cauta sa se mute…
    Bai daca am uitat pe cineva…ma inclin si-mi cer iertare….

    Tu cum mai esti? totul e bine? cum „mere” treaba la Techirghiol?
    Mi-e tare dor de Geni si de Manu? ei sunt ok?…Manule, vezi ca se incalzeste afara…sunt deja cu gandul la iesirea nostra si la vinul de Chisinau…PS: Fac cinste cu 7 beri in „HAND-uta”!

    Cred ca am sa ma opresc acum…e destul de tarziu…si in ultimele 6 zile nu stiu daca am adunat 25 de ore de somn……….sunt putin cam cam cam cam obosit….dar mai fericit ca am reusit sa-ti scriu…
    Revin imediat ce reusesc sa pun cap la cap o lista cu ceva filme vazute in ultimul timp….si poate si ceva muzica noua……

    Ioi……Salutare, Nico !!! Mama ce bucurie sa-ti citesc randurile…vai doamne ce de vreme a trecut…sincer…nici nu cred ca sunt in stare sa te recunosc daca, intamplator, ai trece pe langa mine…

    Gata va las…Va doresc Noapte buna !!!
    …aici in Congo nu e chiar asa tarziu (11h 57m 34” pm)…

  20. Victor,

    uite cum se nimereşte, şi Alex a emigrat! Nu într-o ţară aşa exotică şi îndepărtată cum e cea prin care călătoreşti 🙂 dar, în tot cazul, într-o zona wirelessless. Prin urmare, o sa îţi răspundă lung la toate cîte îi povesteşti aici abia cînd s-o întoarce, în preajma Paştelui.

    Pînă atunci, dă-i un telefon, are veşti! O să se bucure să te şi audă!

    De prin partea locului, singurele veşti şi alea triste sînt acelea că ar trebui să ne mutăm de la vechea adresă şi că au băgat vize pentru Republica Moldova. Despre Manu, cum îl ştii, tot prin pădure! A înregistrat oferta tentantă a celor 7 beri magice din henduţă, dar e usor distras de planurile pentru vară. Emigrează şi el, da’ în ţări mai vestice şi uşor mai civilizate, dar asta numai pînă la toamnă. Aşa! şi intenţionăm să vizităm capiala pe la începutul lui mai.
    Pînă atunci, welcome on the page şi fie ca obiceiul acesta să devină tradiţie 🙂
    Îmbrăţişări Andrei!

  21. Deah,frumoase si interesante povesti….Mey Alex, cum ti-am zis si la telefon de Paste am reusit sa ajung si eu in Tulcea…Imi era umpic dor de ai mei dar cel mai mult de „gasca de alta data”….cu care-o faceam lata, stii refrenul…M-am bucurat nespus ca m-am intalnit cu Andrei, pe care nu-l vazusem de vreo 2 ani, si spre rusinea noastra nici nu mai vb atat de des la telefon, cu Priky, cu care din pacate nu am reusit sa povestesc asa mai pe indelete, dat fiind faptul ca timpul petrecut in Tulcea a fost foarte scurt, cu Orhan-care fumeaza!!!!!!!, cu BUBU, Roakeru, Dan Boerencu, Hippy, Prichy junior, Oana, Keny-care s-a ingrasat( cred ca-i merge bine)., cu Tutu mare-care a slabit, Hulubu, Tutu mic…Imi pare rau ca nu m-am intalnit cu Ducu si cu Dragos Gavrila…A fost o reuniune scurta dar care pe mine m-a bucurat enorm…
    Tulcea a devenit un oras fain, parcurile sunt mai „aranjate” ca niciodata, au mai rasarit sau urmeaza sa rasara ceva cladiri turn, insa imi pare rau ca nu am reusit sa ajung la noul muzeu al Deltei Dunarii…pacat, am auzit ca merita!!!!….S-ar putea dar nu e sigur sa ajung si in vara prin Dobrogea, poate la Sulina….
    Aici se opreste interventia mea….Alex, Gentilia, va pup si aveti grija de voi….Iar pentru „golanii” care scriu pe blogul asta ii salut si le urez numai bine.Sper sa ne vedem cu totii in curand….Va salut….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: