*PROFILUL MEU

Alex 

alex.luchici@gmail.com

În prezent coordonez activitatea Asociaţiei euRespect, pe care am fondat-o în 2010, prin care derulăm acțiuni ce vizează, în principal, incluziunea persoanelor cu dizabilități, acțiuni ce implică tineret, prin care încurajăm voluntariatul.

În mai – 2020 – am fost desemnat Președinte al Alianței pentru Promovarea Transportului Alternativ din Iași – APTA, la care am aderat cu euRespect împreună cu alte 7 organizații non-guvernamentale din Iași. 

După accident, lucrînd cu dispozitive adaptate pe laptop, am căpătat – autodidact – abilităţi în grafică, prin care îmi face plăcere să mă exprim, în special cînd sînt cooptat în diverse proiecte. Din 2017 lucrez ca grafician pentru Societatea Ornitologică Română, care are ca motor o echipă tare dedicată conservării naturii şi îmi face mare plăcere să fiu parte din echipă! 

La doi ani după accidentul meu din 2006, am revenit în Iaşi să-mi definitivez studiile în cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, parte a Universităţii ‘Alexandru Ioan Cuza’. Cu sprijinul total al profesorilor – cărora le sînt extrem de recunoscător – am putut stabili un sistem adaptat mie de a urma cursurile şi, astfel, am reuşit să duc pînă la capăt facultatea şi un master.

Cu un an înainte de a deveni student în Iaşi – doi ani înainte de accident – am obţinut o bursă pentru studii complete în Rusia dar proiectul meu de a vedea Moscova nu s-a concretizat din motive independente de mine. În anul  2005 am început Ştiinţele Economice, la care am renunţat în favoarea Geografiei.

Am făcut parte dintr-un grup de dansuri ruseşti din Iaşi – Raduga – cu care am urcat pe scena mai multor festivaluri locale şi naţionale, dintre care cel care mi-a rămas cel mai drag  a fost festivalul ProEtnica din Sighişoara  – se întîmpla în august 2005. Am jucat într-o piesă de teatru experimental la Ateneul Tătăraşi (Iaşi):  Tristalgia, în regia Ioanei Petcu;

Timpul liber, vacanţele şi weekendurile mi le valorificam urcînd pe munte – pe cît posibil cu cortul, şi făcînd ieşiri la birdwatching.

În august 2006, într-o zi fără avertisment, am avut un accident în Deltă, la Sfintu Gheorghe, pe cînd mă aflam la festivalul de film Anonimul. Un salt în apa prea mică mi-a anulat instantaneu mobilitatea şi sensibilitatea de la gît în jos. Diagnosticul pus la 72 de ore de către medicii de la spitalul Bagdasar Arsenie din Bucureşti a fost traumatism vertebro-medular C4-C5. Am fost operat la o săptămînă de la accident şi am petrecut trei luni la terapie intensivă înainte de a ieşi pentru prima oară din spital într-un scaun rulant.

Acum fac recuperare susţinută şi sînt în căutarea diverselor forme de terapie legate de afecţiunile pe coloana vertebrală pentru a-mi recupera autonomia, controlul asupra corpului, echilibrul, forţa fizică, verticala.

De fapt, viaţa de dinaintea verii din 2006: