Cetatea Argamun – 6 km

De la Jurilovca pînă la Doloșman e o distanță de 7 km. În alte vremuri făceam des drumul ăsta pe jos, cu binoclul la piept și cu determinatorul de păsări în rucsac. Nu înțelegeau mulți care-i treaba cu mine și rămîneau cam nedumeriți cînd mă vedeau pornind încolo. Pe vremea aia drumul nu era asfaltat, iar distanța asta părea, oarecum, înspăinîntătoare. Bunica mea rămînea cu inima strînsă de fiecare dată cînd îi spuneam că plec la Doloșman. „Cum, pe jos!?” se mira ea.

Tot drumul șerpuiește pe lîngă cîteva bazine piscicole care nici n-ar părea că sînt făcute de om. Par, mai degrabă, niște bălți cu apă albastră împrejmuite de mult stuf. Un loc ideal de hrănire și de popas pentru păsări. Nu de puține ori am surprins cu binoclul tot felul de specii într-un spectacol frumos.

Zilele trecute am fost într-o vizită pe jos spre Doloșman, pînă la borna de 6 km către Cetatea Argamum, nu departe de ieșirea din sat. Atmosfera era atît de limpede încît se vedea impecapil prin lentile Gura Portiței și Bisericuța. Pe bălți, cîteva lebede, cormorani, chire, stîrci și o pleiadă de pelicani peste Razim, la vintire. Un punct bun de observație, de sus, de pe deal. E un peisaj grozav cu întinderile de apă.

Data viitoare am să merg cît ține asfaltul spre Doloșman. Merg să vizitez măslinul dobrogean (Ziziphus jujuba). Planul e făcut deja 😉

Doloșmanul meu

La Doloșman tot merg de cînd mă știu. Erau vremuri cînd mergeam singur cu binoclul și un determinator de păsări, coboram pe sub stîncile promontoriului sau mergeam în lungul falezei căutînd să găsesc locul în liniștea lui, fără să mă fac simțit de viețuitoarele doloșmanului. Era o plăcere să merg pe jos aproape 7 km distanță din Jurilovca pînă la cetatea Argamun și stîncăriile calcaroase. Ce-i drept, mergînd singur am văzut scene care erau puțin probabil de surprins cînd ajungi acolo într-un grup. Am văzut două căprioare pe dealurile din apropierea falezei, o imagine pe care nu mi-aș fi imaginat-o posibilă prin peisajul arid al zonei, doi codalbi răfuindu-se rău cu vreo cinci ciori – scenă pe care am urmărit-o minute în șir. O amintire vie mi-a rămas o vidră simpatică pe care am văzut-o de sus, de pe marginea promontoriului și pe care am însoțit-o mult timp în călătoria ei, privind-o cu binoclul. Și multe alte întîmplări cu șerpi, broaște și gîngănii care m-au legat tare de colțul ăsta de lume.

Le prezentam cu mîndrie Doloșmanul prietenilor din Tulcea, care nu cunoșteau locul. E ușor să te îndrăgostești de peisajele stîncoase ce mărginesc întinderea lacului Razim. E un loc unic în țara noastră și mă bucur că am putut cîndva să mă cațăr pînă la calidorcik (un culoar îngust, săpat de natură în peretele falezei) și să iau la pas ‘plaja’ de sub stînci. E de senzație peisajul sub abruptul pereților.

Acum merg de fiecare dată nerăbdător la Doloșman, cu aceeași plăcere cu care mergeam și-n alți ani. Fie sus pe promontoriu sau jos la lac, atîta timp cît pot ajunge cu mașina împreună cu cei dragi, e perfect! 🙂 Locul e sursă de energie, pur și simplu. Îți găsești liniștea privind în orice direcție, spre apus, peste lac spre insula Bisericuța sau Portița, spre stîncării sau chiar peste nemărginirea lacului.

>> Visit Jurilovca <<

Capul Doloșman – 3 km lungime, 29 m înălțime

2014 | anul noilor începuturi

După calendarul iulian, sau „pe vechi”, cum îi spunem noi, ieri ar fi fost prima zi a noului an. Aș zice că este un moment bun de reflecție asupra decursului anului care a trecut, înainte de a păși pe deplin în 2014. Găsesc că este un exercițiu sănătos să tragi linie, să vezi exact unde te afli și să îți conturezi obiectivele pentru perioada următoare.

Așadar, privind în urmă, 2013 a fost un an bun, plin de evenimente risipite aproximativ simetric pe parcursul celor 12 luni. Am bifat o serie de călătorii absolut necesare și am trecut, împreună cu Gentilia, prin cîteva provocări personale & profesionale constructive, care ne-au dat încrederea că noul an va fi mai lucrativ, cu noi deschideri și oportunități tangibile.

Pe scurt, cam astea au fost coordonatele definitorii ale lui 2013:

# în februarie a fost ziua mea, cu casa plină. A fost ca niciodată, în București, cu o gașcă de peste 20 de prieteni, adunați în sufrageria lui Andrei. În cele cîteva ore petrecute împreună am încercat să recuperăm tot timpul care s-a adunat între noi, luni, ani. Pentru mine, a fost cu certitudine cel mai special 18 februarie of all times. 2014 este anul în care ne-am propus să facem drumuri mai dese spre București. Sperăm să se alinieze stelele, în așa fel încît să și reușim!

# la trei zile distanță de ziua mea, am asistat, pentru prima dată pe Arena Națională (datorită lui Mihai Neșu!), la meciul istoric Staua – Ajax, meci în care ai noștri au cîștigat și s-au calificat în optimile Europa League. Un meci glorios, rar, care a animat tot Bucureștiul și la care am rezistat cu stoicism, cu toată oboseala și frigul de pe Arenă.

# pe la mijlocul primăverii, Gentilia a participat, ca președinte euRespect, la un training internațional pe antreprenoriat social, după ce a trecut cu brio de un concurs de aplicații.  Trainingul s-a ținut în Arnhem – Olanda – și s-a dovedit a fi o experiență de excepție, finalizată cu o mulțime de informații interesante acumulate și legături prețioase stabilite cu ONG-uri din Europa. O amintire frumoasă a rămas și întîlnirea ei scurtă cu Mihai Neșu, între două sesiuni de lucru.

# cea mai aventuroasă lună din an trebuie să fi fost luna mai. Petrecută în Dobrogea, la Jurilovca, într-o perioadă îmbibată de parfumul verdelui crud de primăvară.  Am reușit să vedem Vama Veche, unde ne-am întîlnit cu Ana și George, noii noștri prieteni DoR & co. și ne-am relaxat, nu de puține ori, cu prietenii – Galina, Vitali, juniorul Mark, Cătălin & so on – pe faleza înaltă a Doloșmanului. Am revăzut și Cetatea Enisala cu aerul ei pictural și, într-o duminică perfectă, am călătorit cu Iuliana și Cornel pînă pe plaja Corbu, unde nu mai fusesem niciodată, și pe care am găsit-o pustie și spectaculoasă.

# pe la începutul verii am demarat campania de susținere a proiectului euRespect „Protejăm natura azi pentru viitorul de mîine”, pe platforma Țara lui Andrei. A fost o mobilizare masivă din partea tuturor și, cu toate că nu l-am cîștigat, a fost o experiență importantă din care am tras multe învățăminte. Ideea proiectului rămîne valabilă, iar intenția noastră este să o punem în practică imediat ce vom găsi o nouă linie de finanțare potrivită.

# ca în fiecare an, am bifat și Sulina ca destinație de vacanță cu tradiție. Vremea a fost capricioasă în cele cîteva zile de iulie petrecute acolo, dar a fost compensată de momentele de poveste petrecute cu prietenii. Înainte de întoarcerea în Iași, am mai făcut un detour de o săptămînă la Jurilovca, și o vizită scurtă, de o zi, în munții Măcin.

# luna septembrie a avut o semnificație specială pentru mine. A fost luna în care a apărut numărul 13 din „Decît o Revistă”, conținînd un articol amplu despre viața noastră de după accidentul din 2006. „Perspective” este rezultatul efortului susținut, riguros și, cu siguranță, obositor, al Anei Maria Ciobanu. Tot la Sulina l-am reîntîlnit și pe Andrei Pungovschi, ale cărui fotografii au dat articolului pe lîngă emoție și verb, culoare și expresie.
În luna noiembrie, „Perspective” a luat locul 2 la Premiile Superscrieri (secțiunea portret), inițiativă susținută de Fundația Friends for Friends, și a făcut din Ana un Superscriitor cu acte în regulă –  ceea ce noi, desigur, știam deja.

# spre sfîrșitul anului trecut, Jurilovca a primit statulul de Destinație Europeană de Excelență din partea Comisiei Europene. Gala de premiere a tuturor destinațiilor EDEN a avut loc în Bruxelles, iar Gentilia a fost unul dintre reprezentanții Jurilovcăi și României care a urcat pe scenă pentru a primi distincția. Înainte de eveniment, a fost o perioadă de pregătiri în care ne-am implicat activ în promovare, iar eu am avut onoarea și plăcerea să lucrez la grafica tuturor materialelor de promovare pentru acest eveniment.

# luna decembrie mi-a adus oportunitatea de a lucra la un alt proiect de grafică – Tulcea, esența diversității, inițiat de Asociația EUdivers din Tulcea. De cînd am început să cochetez în domeniul graficii, mi-am creat deja un portofoliu, pe care intenționez să îl completez cu alte proiecte din ce în ce mai interesante. Mă încîntă faptul că este un domeniu creativ, în care simt că pot să evoluez și care îmi permite să fiu absolut independent în fața laptopului. Să mai spun că am încheiat anul en beauté, la un concert plin de emoție al lui Nicu Alifantis, pe care l-am așteptat îndelung să revină în Iași.Avem o agendă bogată și pentru anul ăsta. Să fim noi sănătoși, și le vom duce pe toate spre împlinire 🙂
Vă doresc tuturor, celor ce vă mai opriți pe pagina asta, un an mai bun, imprevizibil (numai în sensul pozitiv), liniștit și inspirat!