La masa de discuții cu asociațiile membre ale Federației Organizațiilor Neguvernamentale de Tineret din Iași – #FONTIS. În cadrul Programului Iași – Capitala Tineretului din România 2019-2020 urmează depunerea proiectelor pentru finanțare, etapă în care ne vom implica prin euRespect cu inițiative ce vizează tinerii cu dizABILITĂȚI din zona Iașului și teme referitoare la accesibilitate, awareness și incluziune socială.
#rISeUp #Iași #CredeÎnOrașulTău #ICTR #euRespect
De mai bine de 12 ani, de cînd depind de un scaun rulant pentru a mă deplasa, accesibilizarea spațiului public a fost și este în continuare unul dintre aspectele problematice cu care mă confrunt constant. Totuși, în toți anii ăștia am trăit mereu cu speranța că se poate mai bine. Mă bucur să văd că Mitropolia Iașului a creat un precedent important și a accesibilizat intrarea cu o rampă integrată în arhitectura clădirii, turnată frumos și conformă standardelor. Unul dintre cele mai dese argumente pe care l-am auzit pentru a justifica lipsa accesibilizării permanente a unor astfel de clădiri a fost acela că o rampă „afectează integritatea monumentului istoric”. Ei bine, iată că se poate. Balustrada rampei Mitropoliei a fost creată cu elemente estetice care se armonizează cu întreaga arhitectură a Catedralei și pare că întreg ansamblul a fost dintotdeauna parte a monumentului.
Dar au durat ani și nenumărate solicitări ca să se rezolve problema accesibilității. Am numit situația un precedent important pentru că în țară încă sînt biserici/mănăstiri care nu au intrările accesibilizate permanent, iar dacă au avut în vreun moment rampe din metal sau lemn instalate provizoriu, au fost mutate din varii motive. Mi s-a întîmplat de multe ori, în momentul în care depuneam efort să trecem peste obstacolele de la intrări (trepte, praguri), cineva să menționeze că acolo a existat cîndva o rampă. În special la unele mănăstiri din Moldova, unde știu sigur că, în urmă cu mai mulți ani, Fundația Motivation Romania, a contribuit la accesibilizarea edificiilor.
Situația e generalizată, lipsește în multe locuri prosibilitatea de acces pentru utilizatorii de scaun rulant, ca și în cazul altor instituții publice, dar văd, totuşi, că se fac pași înainte. Exemplul pozitiv pornind de la nivel înalt, cum e cazul Mitropoliei, arată că se pot face lucrurile bine şi la noi şi îmi dă încredere că avem o șansă ca societate europeană. Solidaritatea, toleranța şi altruismul sînt valori care trebuie promovate mai des prin exemplul personal, nu doar la nivel teoretic.
Dar motorul schimbării tot noi sîntem, fiecare dintre noi. Atunci cînd există mai multă implicare şi presiune din partea societății civile, lucrurile tind să se deruleze mai repede. De multe ori Administrației îi scapă anumite aspecte care trebuie remediate, iar noi avem rolul de a semnala situațiile astea. Trecînd indiferenți s-ar putea ca problemele să fie remediate mai greu sau, poate, niciodată.
Cîteva fotografii de la dezbaterea Promoting Person-centered Approaches to Accessibility organizată de Reprezentanta Permanenta a Romaniei pe langa UE ce a avut loc la sediul Microsoft Innovation Center Brussels. Discuțiile au fost foarte constructive și au avut ca subiect principal Actul European pentru Accesibilitate. Am fost invitat în calitate de fondator al Asociației euRespect și mă bucur că am putut să subliniez în fața celor ce au elaborat acest act legislativ importanța facilitării accesului la tehnologii asistive pentru persoanele cu dizabilități și oportunitățile ce pot apărea odată cu acest lucru. Totodată, am prezentat și dispozitivele de care depind și pe care le utilizez zi de zi în activitatea mea, ocazie cu care am pus accentul pe necesitatea accesibilizărilor pentru persoanele cu dizabilități pentru a deveni cetățeni activi într-o societate incluzivă.
Pe lîngă lucrurile care s-au discutat, reprezentanții Microsoft au prezentat cîteva inovații tehnologice impresionante care cresc independența persoanelor cu diferite tipuri de dizabilități și mă bucur mult să văd că se face cercetare în acest sens. Au dezvoltat un soft care îmi poate fi și mie de folos, cu ajutorul căruia aș putea lucra pe laptop doar cu ajutorul privirii. Nu l-am testat încă, dar vine cu Windows 10 și e la îndemîna oricui fiind gratuit.
European Accessibility Act poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor cu dizabilități și sper ca efectele implementării acestui act legislativ să devină cît mai curînd palpabile.
Logo & grafică –> Designed by ALEX LUCHICI
O scurtă prezentare despre proiectele Asociației euRespect.
Cîteva cuvinte și despre activitatea mea ca grafician și despre felul în care lucrez cu dispozitivul adaptat cînd realizez diverse materiale publicitare.
Materialele didactice achiziționate din donațiile strînse în cadrul campaniei „Arta, dincolo de limite” înscrisă de euRespect în competiția Swimathon Iași, au ajuns la copiii cu abilități speciale din cadrul Colegiului integrator „Ion Holban” din Iași.
Vizita noastră la liceu a fost în sine o experiență foarte frumoasă și pot să vă asigur că toți copiii sînt minunați, talentați și au rezultate foarte bune la școală. Este vorba de copii cu deficiențe locomotorii, sindrom Down, autism, tetrapareză sau diferite alte afecțiuni neurologice; mulți dintre ei au o situație dificilă, dar am apreciat faptul că personalul colegiului depune eforturi extraordinare în susținerea lor – sînt oameni calzi, implicați total în dezvoltarea aptitudinilor creative ale acestor copii cu o sensibilitate extraordinară, valorificată în domeniul artelor.
În numele echipei euRespect aș dori să-i mulțumesc doamnei director Gabriela VRABIE și doamnei Ramona ȘTEFAN pentru receptivitate și suport, dar mai ales pentru toată munca lor dedicată tinerilor cu dizabilități care primesc în acest fel acces la o viață mai bună prin educație!
Vă mulțumesc și vouă, tuturor, pentru că ne-ați sprijinit în această scurtă incursiune în lumea artei – spațiul privilegiat în care nu există prejudecăți iar diferența este percepută ca element generator de valoare și energii creative 🙂
Alex Luchici – Coordonator proiecte euRespect
În cîteva ore Jurilovca își deschide porțile pentru oaspeți. Haideți și voi! E loc pentru toată lumea.
> Serbarea Borșului Pescăresc – Jurilovca | Visit Jurilovca <<
Foișorul din Portul turistic Jurilovca. În curînd se va vedea numai pălăria de stuf prin marea de oameni 🙂
Albastru de Jurilovca.
Ieri, liniște. Azi, rămîne de văzut! 😉
Din culise. Bucuros că mi-a ieșit grafica perfect la print. O să se vadă și mai frumos cînd va fi bannerul ridicat, pe fundalul scenei >> Designed by ALEX LUCHICI
Ceaunul de 1000 de litri, de Guinness Book 🙂 Deja devenit un obiectiv turistic în Jurilovca.
I-au pornit motoarele de ieri ca să fie pregătit.
La începutul anului trecut am crezut că am terminat-o cu plimbările cu maşina, fapt ce mi-a trezit o perspectivă destul de sumbră, avînd în vedere că în condiţia mea maşina poate fi utilă în multe situaţii. După ce mi s-au depistat cîteva complicaţii pe coloană, transferul în maşină ajutat de două persoane nu mai era o opţiune pentru mine. Căutînd soluţii, am găsit acest lift care mi-a salvat viaţa 🙂 Ca toate dispozitivele de tipul ăsta, liftul a avut un preţ pe care nu l-aş fi putut acoperi fără ajutorul vostru. Din cei 2% pe care i-aţi direcţionat în anii trecuţi către euRespect am putut achiziţiona liftul, cu ajutorul căruia am o mobilitate şi un grad de independenţă mai mare. Maşina este estenţială în desfăşurarea activităţilor Asociaţiei euRespect, este un mijloc pe care îl folosim des în organizarea întîlnirilor noastre şi, mai ales, atunci cînd este nevoie să oferim transport altor persoane cu dizabilităţi.
Vă mulţumesc din inimă pentru sprijinul vostru! Susţineţi în continuare Asociaţia euRespect direcţionînd 2% din impozitul pe venit! Avem convingerea că putem contribui, mai departe, la dezvoltarea unei societăţi incluzive, în care implicarea civică, puterea exemplului, empatia și respectul reciproc pot fi principii autentice care fac lumea noastră să funcționeze în direcția potrivită.
>> Fiți alături de noi și în 2016! Susţineţi iniţiativele noastre prin direcţionarea a 2% din impozitul pe venit către euRespect. Completaţi formularul – pe care îl puteţi descărca aici: http://bit.ly/1myBzcS – şi depuneţi-l la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a localităţii voastre de domiciliu.
Detalii despre procedură, împreună cu un model de completare găsiţi pe pagina campaniei: http://www.eurespect.ro/2-pentru-eure… sauhttps://alexluchici.wordpress.com/2-2/
Dacă vă este mai la îndemînă, vă rugăm să luaţi legătura cu noi şi depunem noi formularul pentru voi.
Vă invităm să parcurgeţi şi o serie de acţiuni pe care le-am desfăşurat anul trecut, cu sprijinul vostru din campania ‘2% pentru euRespect’: http://on.fb.me/1VkcgGp
Împreună putem face mai mult bine de dragul binelui! <<Vă mulţumim!
După 9 ani de la accidentul meu, pot să spun că, pentru mine, cea mai importantă lecţie rămîne faptul că >>nimeni nu este intangibil<< Eşti bine, în putere şi brusc, într-o clipă, ţi se poate răsturna tot universul, un accident, un diagnostic teribil, orice, destinul vine cu multe necunoscute (după un criteriu incert, pe care, la un moment dat, eşti nevoit să îl defineşti singur, ca să poţi merge înainte). Ăsta este dictonul care mi-a intrat în subconştient şi mă motivează să mă bucur de fiecare zi care mi se dă, împreună cu bunătatea oamenilor pe care i-am cunoscut în atîţia ani şi pe care îi tot întîlnesc.
În vară, la SWIMATHON, am avut iarăşi şansa să fiu martorul multor acţiuni de sinceră solidaritate din partea voastră, a celor care aţi susţinut proiectul nostru Ajută-mă să te ajut!. În cadrul proiectului, eu şi alţi 4 băieţi, vom beneficia de o serie de şedinţe de kinetoterapie, atît de necesare atunci cînd ai o disabilitate care te ţine în imobilitate fizică. Lipsa mobilităţii vine, în majoritatea cazurilor, cu consecinţe grave, uneori iremediabile, fără un program susţinut de kinetoterapie: anchiloză articulară, retracturi musculo-tendinoase şi ligamentare, atrofie musculară, dureri acute. Lucrurile astea se întîmplă repede şi ajung să-ţi strice orice stare de spirit, trăgîndu-te în jos dacă eşti sau te străduieşti să fii o persoană activă. Eu, dacă nu fac o singură zi mobilizări la braţe şi picioare (cu însoţitor, desigur), simt imediat o deteriorare a stării fizice care mă deconcentrează de la orice activitate pe care mi-am propus-o în ziua următoare. Vă spun toate detaliile astea pentru a vă face o imagine mai clară asupra necesităţii acestor şedinţe de kinetoterapie, la care aţi contribuit voi. În alte cuvinte, întreţinerea fizică continuă este vitală pentru integrarea în societate a unei persoane cu dizabilităţi.
Pe parcursul perioadei de recuperare, vom reveni pe euRespect şi cu povestea fiecăruia dintre băieţi. Sînt convins că veţi fi impresionaţi.
Mă înclin şi vă mulţumesc pentru tot!
La mulţi ani! Să aveţi un 2016 aşa cum vi-l doriţi! 🙂
Ieri, eu, împreună cu Bogdan, Andrei, Cristian şi Gheorghiţă, ne-am întîlnit cu kinetoterapeutul nostru – Silviu – pentru a stabili un program de recuperare şi pentru a face planuri pentru alte activităţi pe care le vom desfăşura împreună în anul ce vine.
După calendarul iulian, sau „pe vechi”, cum îi spunem noi, ieri ar fi fost prima zi a noului an. Aș zice că este un moment bun de reflecție asupra decursului anului care a trecut, înainte de a păși pe deplin în 2014. Găsesc că este un exercițiu sănătos să tragi linie, să vezi exact unde te afli și să îți conturezi obiectivele pentru perioada următoare.
Așadar, privind în urmă, 2013 a fost un an bun, plin de evenimente risipite aproximativ simetric pe parcursul celor 12 luni. Am bifat o serie de călătorii absolut necesare și am trecut, împreună cu Gentilia, prin cîteva provocări personale & profesionale constructive, care ne-au dat încrederea că noul an va fi mai lucrativ, cu noi deschideri și oportunități tangibile.
Pe scurt, cam astea au fost coordonatele definitorii ale lui 2013:
# în februarie a fost ziua mea, cu casa plină. A fost ca niciodată, în București, cu o gașcă de peste 20 de prieteni, adunați în sufrageria lui Andrei. În cele cîteva ore petrecute împreună am încercat să recuperăm tot timpul care s-a adunat între noi, luni, ani. Pentru mine, a fost cu certitudine cel mai special 18 februarie of all times. 2014 este anul în care ne-am propus să facem drumuri mai dese spre București. Sperăm să se alinieze stelele, în așa fel încît să și reușim!
# la trei zile distanță de ziua mea, am asistat, pentru prima dată pe Arena Națională (datorită lui Mihai Neșu!), la meciul istoric Staua – Ajax, meci în care ai noștri au cîștigat și s-au calificat în optimile Europa League. Un meci glorios, rar, care a animat tot Bucureștiul și la care am rezistat cu stoicism, cu toată oboseala și frigul de pe Arenă.
# pe la mijlocul primăverii, Gentilia a participat, ca președinte euRespect, la un training internațional pe antreprenoriat social, după ce a trecut cu brio de un concurs de aplicații. Trainingul s-a ținut în Arnhem – Olanda – și s-a dovedit a fi o experiență de excepție, finalizată cu o mulțime de informații interesante acumulate și legături prețioase stabilite cu ONG-uri din Europa. O amintire frumoasă a rămas și întîlnirea ei scurtă cu Mihai Neșu, între două sesiuni de lucru.
# cea mai aventuroasă lună din an trebuie să fi fost luna mai. Petrecută în Dobrogea, la Jurilovca, într-o perioadă îmbibată de parfumul verdelui crud de primăvară. Am reușit să vedem Vama Veche, unde ne-am întîlnit cu Ana și George, noii noștri prieteni DoR & co. și ne-am relaxat, nu de puține ori, cu prietenii – Galina, Vitali, juniorul Mark, Cătălin & so on – pe faleza înaltă a Doloșmanului. Am revăzut și Cetatea Enisala cu aerul ei pictural și, într-o duminică perfectă, am călătorit cu Iuliana și Cornel pînă pe plaja Corbu, unde nu mai fusesem niciodată, și pe care am găsit-o pustie și spectaculoasă.
# pe la începutul verii am demarat campania de susținere a proiectului euRespect „Protejăm natura azi pentru viitorul de mîine”, pe platforma Țara lui Andrei. A fost o mobilizare masivă din partea tuturor și, cu toate că nu l-am cîștigat, a fost o experiență importantă din care am tras multe învățăminte. Ideea proiectului rămîne valabilă, iar intenția noastră este să o punem în practică imediat ce vom găsi o nouă linie de finanțare potrivită.
# ca în fiecare an, am bifat și Sulina ca destinație de vacanță cu tradiție. Vremea a fost capricioasă în cele cîteva zile de iulie petrecute acolo, dar a fost compensată de momentele de poveste petrecute cu prietenii. Înainte de întoarcerea în Iași, am mai făcut un detour de o săptămînă la Jurilovca, și o vizită scurtă, de o zi, în munții Măcin.
# luna septembrie a avut o semnificație specială pentru mine. A fost luna în care a apărut numărul 13 din „Decît o Revistă”, conținînd un articol amplu despre viața noastră de după accidentul din 2006. „Perspective” este rezultatul efortului susținut, riguros și, cu siguranță, obositor, al Anei Maria Ciobanu. Tot la Sulina l-am reîntîlnit și pe Andrei Pungovschi, ale cărui fotografii au dat articolului pe lîngă emoție și verb, culoare și expresie.
În luna noiembrie, „Perspective” a luat locul 2 la Premiile Superscrieri (secțiunea portret), inițiativă susținută de Fundația Friends for Friends, și a făcut din Ana un Superscriitor cu acte în regulă – ceea ce noi, desigur, știam deja.
# spre sfîrșitul anului trecut, Jurilovca a primit statulul de Destinație Europeană de Excelență din partea Comisiei Europene. Gala de premiere a tuturor destinațiilor EDEN a avut loc în Bruxelles, iar Gentilia a fost unul dintre reprezentanții Jurilovcăi și României care a urcat pe scenă pentru a primi distincția. Înainte de eveniment, a fost o perioadă de pregătiri în care ne-am implicat activ în promovare, iar eu am avut onoarea și plăcerea să lucrez la grafica tuturor materialelor de promovare pentru acest eveniment.
# luna decembrie mi-a adus oportunitatea de a lucra la un alt proiect de grafică – Tulcea, esența diversității, inițiat de Asociația EUdivers din Tulcea. De cînd am început să cochetez în domeniul graficii, mi-am creat deja un portofoliu, pe care intenționez să îl completez cu alte proiecte din ce în ce mai interesante. Mă încîntă faptul că este un domeniu creativ, în care simt că pot să evoluez și care îmi permite să fiu absolut independent în fața laptopului. Să mai spun că am încheiat anul en beauté, la un concert plin de emoție al lui Nicu Alifantis, pe care l-am așteptat îndelung să revină în Iași.
Avem o agendă bogată și pentru anul ăsta. Să fim noi sănătoși, și le vom duce pe toate spre împlinire 🙂
Vă doresc tuturor, celor ce vă mai opriți pe pagina asta, un an mai bun, imprevizibil (numai în sensul pozitiv), liniștit și inspirat!
De cînd există acest blog, am scris în nenumărate rînduri despre întîmplările nefericite cu care ne-am confruntat în spaţiul public românesc. Am trăit episoade de o tristeţe copleşitoare în spitalele prin care am trecut, ne-am lovit regulat de indiferenţa autorităţilor publice şi am fost martorii multor nedreptăţi cauzate de oameni cu mentalitate îndoielnică. Ne-am revoltat şi am reacţionat cînd s-a putut, dar am rămas mereu cu un gust amar la ideea că va mai trece multă vreme pînă cînd lucrurile vor începe să funcţioneze normal şi în România.
Pe de altă parte, cînd am luat atitudine, am constatat că lucrurile pot fi corectate dacă atragi atenţia asupra lor, ceea ce ne-a dat curaj şi ne-a confirmat convingerea că schimbarea stă la îndemîna fiecăruia dintre noi, atîta timp cît nu rămânem indiferenţi la nesfîrşit.
Am hotărît să cultivăm acest gen de atitudine şi, astfel, am înfiinţat Asociaţia euRespect, prin ale cărei proiecte ne propunem să promovăm schimbările pozitive ce se impun într-o societate europeană. Toamna trecută am cîştigat primul proiect cu finanţare europeană, implementat prin programul Tineret în Acţiune.
Schimbă-ţi perspectiva! este o iniţiativă care abordează tema dizabilităţii la nivelul oraşului Iaşi şi se desfăşoară în intervalul 1 februarie – 31 iulie. Ne propunem să implicăm tineri cu şi fără dizabilităţi care au un cuvînt de spus în această direcţie: printr-o fotografie, printr-un articol, prin participarea la un sondaj de opinie, prin implicarea în realizarea unor materiale infomative – în general, prin implicarea în activităţile proiectului nostru, activităţi care se articulează, toate, în jurul moto-ului nostru – Persoanele cu dizabilităţi au nevoie de respect, nu de prioritate!.
Dacă sunteţi interesaţi să puneţi umărul la vizibilitatea iniţiativei noastre, vă rugăm chiar să daţi de veste mai departe. Puteţi, de altfel, să ne urmăriţi pe site-ul oficial şi pe paginile de Facebook şi Tweeter, unde vom puncta toate etapele proiectului.
Sîntem tare bucuroşi că am ieşit în lume, în sfărşit, cu euRespect. Chiar dacă sîntem idealişti şi ne dorim să mişcăm ceva la nivelul Iaşului cu privire la percepţia persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, sîntem şi cît se poate de realişti, şi ştim că nu putem produce schimbare în jurul nostru decît dacă ea porneşte de la noi.
Este o provocare în care ne investim entuziasmul şi optimismul, dorinţa de schimbare, creativitatea (cîtă este 🙂 ) şi timpul liber – care este din ce în ce mai puţin. După cum spuneam – sînt atîtea de făcut în România! Iar idei avem din plin!
Alex Luchici 