18 august are o semnificație cu totul specială pentru mine. Este ziua în care călătoresc de fiecare dată în timp, în 2006, la Sfîntu Gheorghe în deltă, la Anonimul. Este ziua accidentului meu și astăzi se împlinesc 10 ani de atunci.
10 ani plini de imprevizibil, de provocări, tristeți, reușite, efort, sațisfacții, întîlniri cu oameni de suflet, bucurii, prietenii, călătorii, solidaritate, așteptări și planuri. Sper ca lista următorilor zece ani să fie completată cu întîmplări mai mult din registrul pozitiv 🙂 Pînă acum am mers într-o singură direcție și nu am de gînd să schimb sensul, tot înainte! Motto-ul rămîne ‘Impossible Is Nothing’! Am multora să le mulțumesc pentru faptul că acum sînt bine și pot scrie aceste rînduri. Aveți recunoștința mea eternă, știți voi care sînteți cei la care mă refer!
Tot 10 ani au trecut și de cînd nu m-am plimbat cu o barcă prin deltă, pe canale. Asta pînă de curînd. Cu ‘puțin’ ajutor din partea a 4 oameni am putut urca într-o ambarcațiune mică și am ieșit pe apa lagunei Razim-Sinoe. A fost superb! Mi-am exersat bine de tot echilibrul la valuri. Pe măsură ce înaintam pe lac mi s-a derulat un întreg film de amintiri pe care le-am trăit în alte vremuri prin deltă, pe cînd aveam lotcă și-mi plimbam prietenii la vîsle. Mi-am propus să refac călătoria asta și în mai, anul viitor, cînd e lacul mult mai populat de păsări. Între timp, asta va rămîne o amintire de mare preț! Mulțumesc Gentilia & Cătălin!
Portret cu Titi, unchiul meu cu care am fost la Festivalul Anonimul în 2006, cînd am avut accidentul. Alături de mine și acum 🙂