Plaja Sulina by night

O tabără n-ar fi tabără fără un 🔥 de tabără 🙂

Amintire de pe #PlajaSulina, 20 iunie 2019

» FB

Sulina, city of my heart

Sulina, cea mai estică localitate din România, locul unde răsare zi de zi primul soare în Europa.
Sulina, oraș de legendă, unde descoperi povești cu pirați și prințese.
Sulina, cel mai cosmopolit oraș din Europa în anii săi de glorie, cu fraceza limbă oficială pe atunci.
Sulina, oraș de la marginea mării, la care se poate ajunge doar pe apă, devenit port la Dunăre, unde acostau corăbii de pe care coborau domni cu joben și domnițe cu crinolină.
Sulina, locul în care în 1900 s-au construit 9 agenţii consulare din ţări precum Anglia, Belgia, Austria, Danemarca, Olanda, Rusia sau Turcia.
Sulina, orașul care avea pe vremuri un cazino, Palatul Comisiei Europene a Dunării, un hotel, 154 de prăvălii, 3 mori, 4 tipografii, un teatru cu 300 de locuri, biserici şi şcoli pentru 27 de naţionalităţi.
Sulina, orașul ce are un cimitir muzeu, cu pietre funerare ce spun povești fascinante.
Sulina, orașul cu o istorie fabuloasă, care în prezent merită mai multă prețuire.
Sulina, loc al amintirilor cu prieteni de suflet.
Sulina, oraș pe care-l vizitez de cînd mă știu și în care voi reveni mereu cu drag.

#Sulina #DeltaDunării #Tulcea #Dobrogea

Tabăra de vară – ATRL

Azi am avut ocazia să le vorbesc tinerilor din comunitatea ruşilor-lipoveni veniți în Tabăra din Sulina din întreaga țară. Mi-a plăcut dezinvoltura cu care mi-au pus tot felul de întrebări şi maturitatea subiectelor ce le-a trezit curiozitatea.
Cine subestimează noile generații sau judecă pe ideea „tinerii din ziua de azi…” e într-o profundă eroare.
Dacă sînt impulsionați cum trebuie, sînt chiar surprinzători 🙂

》 Atrl Romania | euRespect
#Sulina #DeltaDunării #Dobrogea

#TrueFriends

Pe Bogdan l-am cunoscut acum cîţiva ani, în cadrul unui proiect euRespect și de atunci a devenit un role-model pentru mine  Deşi are o mobilitate redusă, prinde aripi cînd e la volanul maşinii, este un IT-ist desăvîrşit, care lucrează pînă la epuizare pentru a-şi duce la bun sfîrşit proiectele, îi plac filmele de cinema (mergem împreună de cîte ori avem ocazia), este pasionat de Science-Fiction şi foarte documentat în domeniu, mereu la curent cu realităţile lumii, gata întotdeauna să se lanseze în polemici constructive, are mereu cîte o vorbă bună la el, este unul dintre cei mai altruişti oameni din cîți cunosc şi un prieten pe cinste!

Bogdan, să fii sănătos şi mereu la fel de energic! La mulţi ani, boss!

#TrueFriends #Sulina

2014 | anul noilor începuturi

După calendarul iulian, sau „pe vechi”, cum îi spunem noi, ieri ar fi fost prima zi a noului an. Aș zice că este un moment bun de reflecție asupra decursului anului care a trecut, înainte de a păși pe deplin în 2014. Găsesc că este un exercițiu sănătos să tragi linie, să vezi exact unde te afli și să îți conturezi obiectivele pentru perioada următoare.

Așadar, privind în urmă, 2013 a fost un an bun, plin de evenimente risipite aproximativ simetric pe parcursul celor 12 luni. Am bifat o serie de călătorii absolut necesare și am trecut, împreună cu Gentilia, prin cîteva provocări personale & profesionale constructive, care ne-au dat încrederea că noul an va fi mai lucrativ, cu noi deschideri și oportunități tangibile.

Pe scurt, cam astea au fost coordonatele definitorii ale lui 2013:

# în februarie a fost ziua mea, cu casa plină. A fost ca niciodată, în București, cu o gașcă de peste 20 de prieteni, adunați în sufrageria lui Andrei. În cele cîteva ore petrecute împreună am încercat să recuperăm tot timpul care s-a adunat între noi, luni, ani. Pentru mine, a fost cu certitudine cel mai special 18 februarie of all times. 2014 este anul în care ne-am propus să facem drumuri mai dese spre București. Sperăm să se alinieze stelele, în așa fel încît să și reușim!

# la trei zile distanță de ziua mea, am asistat, pentru prima dată pe Arena Națională (datorită lui Mihai Neșu!), la meciul istoric Staua – Ajax, meci în care ai noștri au cîștigat și s-au calificat în optimile Europa League. Un meci glorios, rar, care a animat tot Bucureștiul și la care am rezistat cu stoicism, cu toată oboseala și frigul de pe Arenă.

# pe la mijlocul primăverii, Gentilia a participat, ca președinte euRespect, la un training internațional pe antreprenoriat social, după ce a trecut cu brio de un concurs de aplicații.  Trainingul s-a ținut în Arnhem – Olanda – și s-a dovedit a fi o experiență de excepție, finalizată cu o mulțime de informații interesante acumulate și legături prețioase stabilite cu ONG-uri din Europa. O amintire frumoasă a rămas și întîlnirea ei scurtă cu Mihai Neșu, între două sesiuni de lucru.

# cea mai aventuroasă lună din an trebuie să fi fost luna mai. Petrecută în Dobrogea, la Jurilovca, într-o perioadă îmbibată de parfumul verdelui crud de primăvară.  Am reușit să vedem Vama Veche, unde ne-am întîlnit cu Ana și George, noii noștri prieteni DoR & co. și ne-am relaxat, nu de puține ori, cu prietenii – Galina, Vitali, juniorul Mark, Cătălin & so on – pe faleza înaltă a Doloșmanului. Am revăzut și Cetatea Enisala cu aerul ei pictural și, într-o duminică perfectă, am călătorit cu Iuliana și Cornel pînă pe plaja Corbu, unde nu mai fusesem niciodată, și pe care am găsit-o pustie și spectaculoasă.

# pe la începutul verii am demarat campania de susținere a proiectului euRespect „Protejăm natura azi pentru viitorul de mîine”, pe platforma Țara lui Andrei. A fost o mobilizare masivă din partea tuturor și, cu toate că nu l-am cîștigat, a fost o experiență importantă din care am tras multe învățăminte. Ideea proiectului rămîne valabilă, iar intenția noastră este să o punem în practică imediat ce vom găsi o nouă linie de finanțare potrivită.

# ca în fiecare an, am bifat și Sulina ca destinație de vacanță cu tradiție. Vremea a fost capricioasă în cele cîteva zile de iulie petrecute acolo, dar a fost compensată de momentele de poveste petrecute cu prietenii. Înainte de întoarcerea în Iași, am mai făcut un detour de o săptămînă la Jurilovca, și o vizită scurtă, de o zi, în munții Măcin.

# luna septembrie a avut o semnificație specială pentru mine. A fost luna în care a apărut numărul 13 din „Decît o Revistă”, conținînd un articol amplu despre viața noastră de după accidentul din 2006. „Perspective” este rezultatul efortului susținut, riguros și, cu siguranță, obositor, al Anei Maria Ciobanu. Tot la Sulina l-am reîntîlnit și pe Andrei Pungovschi, ale cărui fotografii au dat articolului pe lîngă emoție și verb, culoare și expresie.
În luna noiembrie, „Perspective” a luat locul 2 la Premiile Superscrieri (secțiunea portret), inițiativă susținută de Fundația Friends for Friends, și a făcut din Ana un Superscriitor cu acte în regulă –  ceea ce noi, desigur, știam deja.

# spre sfîrșitul anului trecut, Jurilovca a primit statulul de Destinație Europeană de Excelență din partea Comisiei Europene. Gala de premiere a tuturor destinațiilor EDEN a avut loc în Bruxelles, iar Gentilia a fost unul dintre reprezentanții Jurilovcăi și României care a urcat pe scenă pentru a primi distincția. Înainte de eveniment, a fost o perioadă de pregătiri în care ne-am implicat activ în promovare, iar eu am avut onoarea și plăcerea să lucrez la grafica tuturor materialelor de promovare pentru acest eveniment.

# luna decembrie mi-a adus oportunitatea de a lucra la un alt proiect de grafică – Tulcea, esența diversității, inițiat de Asociația EUdivers din Tulcea. De cînd am început să cochetez în domeniul graficii, mi-am creat deja un portofoliu, pe care intenționez să îl completez cu alte proiecte din ce în ce mai interesante. Mă încîntă faptul că este un domeniu creativ, în care simt că pot să evoluez și care îmi permite să fiu absolut independent în fața laptopului. Să mai spun că am încheiat anul en beauté, la un concert plin de emoție al lui Nicu Alifantis, pe care l-am așteptat îndelung să revină în Iași.Avem o agendă bogată și pentru anul ăsta. Să fim noi sănătoși, și le vom duce pe toate spre împlinire 🙂
Vă doresc tuturor, celor ce vă mai opriți pe pagina asta, un an mai bun, imprevizibil (numai în sensul pozitiv), liniștit și inspirat!

Sulina. Canon moments II

Această prezentare necesită JavaScript.

Dincoace de răsărit

De cînd e vara vară şi canicula tot mai dementă, luna iulie cere o evadare la mare. După cum, desigur, aţi aflat deja, noi am fost plecaţi într-o vacanţă scurtă, dar intensă, tocmai la Sulina. De la Iaşi pornind, traseul pare lung şi greu, dar nu vă-ncredeţi în poveşti, vacanţa nostră – asta însemnînd aproape 1000 de km parcurşi cu masina, cu vaporul sau la pas – , a fost perfectă.

Mai întîi ne-am oprit la Tulcea, la Cîşliţa, două zile, să ne tragem sufletul şi să ne vedem cu prieteni buni, cu Maria şi cu părinţii lui Andrei, să încercăm pepene cu brînză şi să lăsăm seara să alunece peste noi lîngă lacul cu reţe şi lebede. Să privim stelele după miezul nopţii. La Cîşliţa e multă-multă linişte, plăcile de snowbord ale lui Andrei şi a Ancăi sunt agăţate pe gardul dinspre răsărit, binoclul e în cuier iar determinatorul pe marginea mesei, acelaşi. Noaptea se aude uneori foşnetul apei, tulburată de barca unui pescar care işi aruncă setcile. Dimineaţa pisicile vecinilor te urmăresc leneşe de pe terasa acoperită de viţă.

În prima seară ne-am întîlnit, căţiva prieteni, pe faleză, la o veche terasă unde obişnuiam să ne omorîm timpul liber încă din vremea liceului. A fost o seară lungă, în care am povestit mult şi am ciocnit în amintirea lui Andrei, iar înspre miezul noapţii am îndrăznit – luptînd cu oboseala crîncenă de după drum – să facem o plimbare prin centrul oraşului, unde nu mai ajunsesem de ani buni.

Duminică am vizitat Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării, locul stabilit de întîlnire cu dl. Petrescu, Cristina, Mădă & Florin – aceştia doi veniţi din Timişoara cu expoziţia lor de reptile. După ce am făcut turul complet al muzeului, am stat prelung la vorbe, la o cafea în sala albastră, răcoroasă, a acvariului cu sturioni (momentul meu preferat al zilei).

Drumul de a doua zi cu pasagerul, drum întins şi leneş pînă la Sulina a şters în ceasurile amiezei cei cinci ani care au trecut de cînd nu am mai mers pe apă. Am revăzut totul cu aceeaşi încîntare şi cu o uşoară mirare în faţa schimbărilor inevitabile care vin în urma deschisă a timpului: mai multe clădiri ridicate pe ambele maluri, mai multe ambarcaţiuni şi parcă mai mulţi turişti.

Sulina nu poate fi revăzută decît cu nostalgie, altfel nu se poate. Pe toate străzile acestui oraş minunat şi trist şi pe drumul spre mare se îngrămădesc poveştile atîtor veri petrecute aici, cu prietenii de altă dată şi cu Andrei, amintiri luminate totuşi de bucuria de a fi ajuns din nou în aceste locuri.

Oraşul e atins de forfota progresului – pavele pe străzi altădată îngropate în nisip şi noroi acolo unde nu s-a ajuns cu lucrările, maşini multe şi grăbite, taxiuri pînă la mare, terase noi pe faleză şi wireless numai într-un anumit punct al grădinii. Totuşi, pentru cine ştie să privească bine, Sulina păstrează farmecul acela vechi, greu de descris, al spaţiilor atinse de natura sălbatică,  martore ale călătoriei Dunării spre mare, aflate aici aproape de final.

Eh, şi marea.  Am ajuns pe plajă la apus şi am avut aici cea mai mare surpriză pe care o poate avea o persoană obişnuită cu România. Pentru că progresul e şi el bun la ceva, aflaţi – cei ce nu aţi ajuns încă acolo – că pe plajă la Sulina a fost amenajată, de la prima terasă de care te împiedici odată ajuns acolo, pînă la malul mării, o punte de lemn, care ne-a făcut drumul pe plajă un vis.

Mi-a lipsit imens peisajul marin care îmi era altădată atît de familiar. Dar să nu credeţi că am asistat contemplativ la apusul profilat în spatele umbrelelor de pe plajă! Vorba aceea, degeaba ai ajuns la mare dacă nu ai făcut şi-o baie. Deşi nu am avut nici un plan în sensul ăsta, Cornel şi Vio au avut inspiraţia să aducă de acasă o saltea pentru răsfăţul meu (aşa s-a nimerit, pînă la urmă ) Apa a fost foarte caldă, marea liniştită, m-am simţit în perfectă sigurnaţă. Am ieşit şi în larg pentru foarte puţin, nu atît de departe pe cît îmi plăcea să înot altădată. Puteţi să vă închipuiţi că episodul ăsta mi-a dat o bucurie imensă, cu atît mai mult cu cît a fost neaşteptată. A doua zi – mai vîntoasă şi mai capricioasă – am zăcut pe plajă ca nişte şopîrle pe şezlong, „în opulenţă” după cum îi place lui Robert să spună, sub pălăria uriaşă unei umbrele verzi.

De fapt, nimic nu a reuşit să umbrească săptămîna petrecută la Sulina. Nici ploaia din ultima seară, nici ţînţarii, nici obosela. Serile ni le petreceam pe faleza oraşului, în plimbări leneşe, sau pe terasa casei în care am stat, jucînd table (dacă-mi amintesc bine, i-am bătut pe toţi!), îmblînzind pisici, povestind, citind (mai puţin!).  A fost, în puţine cuvinte, vacanţa pe care mi-o doresc de cinci ani.

Varianta wheelchiar users

Vă puteţi imagina că, totuşi, o călătorie pînă la Sulina într-un scaun rulant este ceva mai aventuroasă decît altminteri. Pe vapor oamenii au fost atît de preocupaţi de propriile bagaje, că abia s-au dat un pic deoparte pentru a ne lăsa să trecem. La întoarcere, o doamnă determinată, cu ochelarii de soare aşezaţi strategic pe nas numai ca să-i obtureze vederea, l-a împins atît de tare pe Cornel încît am simţit că ne dezechilibrăm amîndoi, cu toate că am încercat să ieşim la final, după ce coborîseră aproape toţi. Doamna nu şi-a cerut scuze, dar nici noi nu ne-am supărat, că sîntem băieţi buni şi trăim în România. La Sulina, după ploaie, am trecut greu prin zonele noroioase, dar tot străzile bătute cu nisip sînt mai frumoase decît cele pavate. Pînă la mare traseul e simplu: pînă pe plajă cu taxiul, pînă mai departe pe puntea de lemn (îl felicit pe proiectant pentru această idee generoasă) iar în apă cu salteaua. Impossible is nothing dacă ai prieteni cu care să pleci prin lume!

Mulţumim Cornel, Vio şi Robert pentru vacanţa asta fantastică, din care care, la drept vorbind, nu ne-am revenit încă! 

Această prezentare necesită JavaScript.

Sulina, here we come!

De cîteva săptămîni punem la cale o escapadă în Sulina şi iată că în sfîrşit a sosit momentul să pornim la drum. Au trecut aproape 5 ani de cînd nu am mai fost în deltă şi trebuie să apun că abia aştept să ajung în Tulcea, să urc pe vapor, să recapitulez tot traseul pînă la Sulina, să revăd locurile pe care altădată le vedeam atît de des; marea.

Ultima dată am fost în Sulina împreună cu mai mulţi prieteni şi au fost cîteva zile grozave. Cel mai bine îmi amintesc de o noapte albă pe care am petrecut-o împreună cu Andrei – povestind, povestind mult – noapte pe care am încheiat-o cu o plimbare pe malul mării, la răsărit. Preţuiesc mult amintirea asta. 

17 iulie va rămîne întotdeauna ziua lui Andrei: 27 de ani.