Sîmbătă ne-am întors din tabără, din Văratec. A fost o săptămînă fantastică, ruptă de cotidian, în care ne-am mai relaxat şi am uitat de facturile care trebuie plătite, de faptul că ne trebuie un nou apartament şi de altele asemenea. Am avut foarte multe de învăţat zilele astea, şi, mai presus de toate, am avut ocazia să cunoaştem cîţiva oameni extraordinari atît din echipa Motivation cît şi dintre cei invitaţi în tabără.
Nu vă închipuiţi totuşi că programul a fost altfel decît foarte riguros: am purtat diverse discuţii despre persoanele cu dizabilităţi, s-au organizat jocuri interactive, am discutat despre legislaţie şi drepturile pe care le avem, iar ultimele două zile au fost rezervate excursiilor pe la mănăstirile din zonă (Sihăstria, Secu, Agapia, Văratec).
Toate au fost frumoase şi ne-au impresionat, însă Agapia ne-a rămas într-adevăr în suflet. Cea mai mică dintre toate, dar cu o arhitectură şi o pictură interioară deosebită şi complet diferită. Interorul foarte luminat, iar aici am găsit, pentru prima dată, o icoană care să-i înfăţişeze chipul lui Dumnezeu.
Pe lîngă toate acestea, măicuţele ne-au servit pe toţi, în curtea mănăstirii, cu cele mai gustoase sarmale de post 🙂
Am ajuns şi la Humuleşti, la casa în care a copilărit Creangă, pe fugă, ce-i drept, că deja ne cam sfîrşise căldura.
Am făcut şi un picnic relaxant, la marginea unei păduri, lîngă un pîrîu unde am făcut un grătar şi am tras cu arcul – da! am tras cu arcul!(Gentilia s-a descurcat fantastic!!).
Vacanţa de la Văratec s-a încheiat cu un foc de tabără în vîrful dealului şi cu o ultimă petrecere de rămas bun.
Privind în urmă, au fost cîteva zile de neuitat, care sperăm să se mai repete, iar acum că ne-am mai apropiat de cei din Motivation, avem încredere că vom mai participa şi la alte activităţi organizate de ei.
Alex Luchici 