În munţi, primăvara întîrzie mereu.
În martie 2006 – anul cu pricina :), am avut prilejul să fac parte dintr-un grup de cercetare în proiectul Dezvoltarea durabilă şi conservarea biodiversitãţii din Masivul Rarãu – Giumalău. Ieşirea în teren a fost, ca toate celelalte, o bucurie pentru mine şi, mai ales, o provocare. După o perioadă bogată în precipitaţii, era atîta zăpadă că am ajuns să înnotăm, de-a dreptul, în unele zone de pe traseul spre cabană. Nu se putea înainta cu rucsacul în spate şi am fost nevoiţi să facem cărare pentru a putea continua urcarea.
Zăpada mi-a rămas cea mai puternică amintire din aventura de pe Rarău.
Despre întreaga călătorie, în termeni ştiinţifici, aici.
Lasă un răspuns