Duminică de provincie. Verde şi aur

Ne ştiţi deja că sîntem cu plimbările. Duminica trecută am fost la Hadîmbu, o mănăstire din preajma Iaşului. La drept vorbind,  nu pentru mănăstire am pornit noi la drum, ci pentru plăcerea călătoriei. Cine a fost pe-acolo ştie că e o zonă frumoasă, ce flanchează un drum care urcă şi care deschide în urma ta un peisaj ce îţi permite să respiri altfel, făcîndu-ţi mai mult loc în suflet pentru verdele de pădure şi-albastrul de cer.

La Hadîmbu este o grădină de trandafiri şi-un lac cu 4 lebede, plus o crescătorie de păuni, struţi, porumbei şi fazani. O căprioară şi cîteva pisici, că fără ele nu se poate 🙂 Şi mai au în grădina mănăstirii leagăne la umbra sălciilor şi miere dulce, din aur topit.

În parcarea din faţa clădirilor monahale, o altă poveste. Şi la sosire, şi la plecare am fost înconjuraţi de o armată colorată de pitici care şi-au petrecut copilăria în satul cu străzile mereu acoperite de praful subţire al zilelor de vară. Copiii – îmbrăcaţi mai grosuţ decît ar fi trebuit, fiindcă în mod sigur nu aveau prea multe hăinuţe pe-acasă pentru zilele călduroase. Cu încălţări purtate de fraţii mai mari, cu ochii mari şi curaţi. Timizi ca toţi copiii crescuţi la ţară, care se apropie cu fereală de oamenii sosiţi de la oraş, oameni pregătiţi să-i alunge cu gesturi iuţi, preocupaţi de vizita la mănăstire, nu de ceata de copii cu ochi albaştri din faţa ei.

Ne vindeau hribi, mentă sălbatică şi codiţa şoricelului. Noi nu aveam nevoie de toate astea, dar am intrat în vorbă cu ei şi am făcut împreună nişte fotografii, producîndu-le o fericire zgomotoasă şi învolburată, mai ales cînd şi-au văzut feţişoarele pe displayul aparatului. Mărunţişul pe care l-am împărţit celor mici i-a făcut încă mai fericiţi. Pentru asta, ne-au umplut braţele de plante şi ne-au urat drum bun la plecare cu vocile lor calde şi mici.

Ne-am întors în Iaşi cu plante pentru ceaiurile de vară şi miere. Verdele şi aurul unei după-amieze de duminică.

Această prezentare necesită JavaScript.