Day II, zi de sîmbătă

Day II, zi de sîmbătă, piața Palatului Culturii – Concert de închidere a Campionatului Mondial de eSports.

A fost mai pe punkăreală, cum bine spun Subcarpații.

Alternosfera a răsunat maiestuos peste Iași, cum mă și așteptam

Carla’s Dreams a ieșit la scenă cu un set fain de instrumente muzicale, iar live-ul lor a dat mai degrabă în rock, comparativ cu pop-ul pe care-l știm din radiouri. Eram curios cum sună live, mi-au plăcut. N-a fost nici trist, nici deprisneac, cum spun chiar ei în pohui Dimpotrivă.

Subcarpați vin mereu cu un beat de-ți vibrează fiecare celulă-n tine, mai ales dacă ești în apropierea scenei. Îi văd deja a treia oară și îmi plac tot mai mult. Au un stil rock-rap-folklor de-ți trezesc emoții într-un mare stil. Între piese cîntă păsări pe fundal, iar felul în care integrează folklorul în muzica lor e chiar autentic. Love it!

B.U.G. Mafia au rupt stilu’, la propriu Prima dată cînd îi văd live. Au fost cool îl felul lor, cum îi știm. Te încearcă o nostalgie cînd auzi piesele lor vechi, n-ai cum altfel.

Album dedicat superbei Cristina, prietenă dragă venită în vizită în Iași, fără de care serile astea de concert n-ar fi avut același farmec Hope you had fun, Cri!

DAY I

Iașul s-a animat de cîteva zile încoace. Campionatul Mondial eSports a adus un suflu proaspăt în oraș. E o ocazie pentru administrație + privați să-și testeze capacitatea în organizarea unui eveniment de anvergură. Cert e că Iașul are nevoie de astfel de momente. S-a simțit din public, care a fost mai viu ca niciodată și a interacționat cu energie cu artiștii de pe scenă.

It was fun și ar fi și mai fun să mai fie și pe viitor.

Day I

JP Cooper, un romantic, frumos.

Silent Strike + Deliric și CTC-ul, băieți de băieți, cu versuri smart care au ajuns la pe beat-urile oneofakind a lui Silent, pe care-l văzusem ultima dată la Street Delivery 2016. Love him since highschool.

Lost Frequencies, o surpriză plăcută pentru mine, un om mic la pupitru, dar generos prin mesajele inimoase ale muzicii lui și cu multă energie frumoasă de oferit publicului.

Armin van Buuren, superb, tot, muzică, vizualuri, atmosferă și modul lui de a atinge publicul pe suflet. A ridicat de 3 ori tricolorul nostru, lucru pe care n-ai cum să nu-l apreciezi venind de la un muzician de top în genul lui.

O atmosferă cosmopolită, cu tineri în jurul nostru din întreaga lume, cu care, prin pauzele dintre artiști. ne-am salutat și am schimbat opinii în engleză. Multe zîmbete și bucurie de viață. Am revăzut și cîțiva prieteni, overall, awesome!

#VisitIași

Iașul are cîteva parcuri…

…în care te poți bucura de natură, dar în nici unul nu găsești liniștea pe care o oferă Grădina Botanică. Acolo am ales să merg cu cîțiva prieteni dragi, să ne auzim gîndurile și între noi, doar cu păsările pe fundal, fără agitația parcurilor și vuietul mașinilor.

Am venit fiecare cu autobuzul și ne-am întîlnit dincolo de Palatul Oștirii, mai sus de Parcul Copou. Iubesc să merg cu transportul în comun, de ceva timp sînt bine adaptate autobuzele și tramvaiele, mai puțin stațiile, dar ajungem și acolo.

Am întîlnit destule provocări și pe traseu, cît am mers pe bulevard, după cum se vede și în cele două fotografii cu zonele de trecere fără rampă. Pun imaginile pentru că le voi transmite și către Citadin Iaşi să le remedieze. Mă iluzionez să rămînă mărturie pentru before and after. We shall see

Astfel de borduri fac imposibilă independența utilizatorilor de scaun rulant și e motivul din cauza căruia nu vedem prea multe persoane cu dizabilități bucurîndu-se de oraș în comparație cu țările vestice, unde prezența lor ține de firesc. Dar unii dintre noi, însoțiți sau nu, ca mine și Tatiana, ne încăpățînăm să ne aventurăm prin oraș. N-am lăsat lucrurile astea să ne amărască, ba chiar am petrecut o după-amiază minunată împreună

#IașulAccesibilPentruToți#IașulIubeștePietoniiȘiBicicliștii#APTAIași#euRespect

RemasterDirector_1a5c03258

Siena – o poveste în stil gotic

Siena este un alt oraş emblematic al regiunii Toscana care impresionează în special prin arhitectura pur gotică.
Piazza del Campo este una din atracțiile principale ale oraşului, unde are loc de două ori pe an competiția cu cai ‘Il Palio’. Călăreți îmbrăcați în culori ale diferitelor regiuni se întrec fără echipament de protecție ca să-şi arate măiestria. De fiecare dată, la sfîrşitul zilei, se dă o petrecere în mare stil în cinstea cîştigătorului şi calului său.
Simbolul pieției este Turnul Magia în umbra căruia e Pallazzo Pubblico, unul dintre cele mai mari palate gotice din regiunea Toscana.
De departe, cel mai spectaculos edifiuciu din Siena mi s-a părut Catedrala Santa Maria cu fațada sa atît de bogată în detalii. Făcută din marmură, ea reprezintă în cel mai frumos mod stilul gotic italian.
Ca experiență culinară, aici am încercat pentru prima dată ‘panino con prosciutto e formaggio’  adică sandviş cu un fel de şuncă crudă – sărată şi brînză, servit la prînz, la ora mesei, aşa cum se obişnuieşte în Italia.
În rest, străzi înguste şi multe detalii de jur împrejur care-ți atrag permanent atenția.

Un oraş grozav şi o experiență memorabilă alături oameni dragi.

#Siena #Toscana #Italia

Această prezentare necesită JavaScript.

22 aprilie 2018 | Album FB

Au venit!

Iarnă ca-n dobrogea nu-i nicăieri în țară. Spun asta pentru că anual trec pe aici mii de gîște în perioada asta. Înainte de accidentul meu mai participam și eu la recensămîntul anual organizat de Societatea Ornitologica Romana. Mă gîndesc cu dor la vremurile de atunci. Era senzație să vezi trecînd pe deasupra ta stoluri de mii de păsări.
De cînd a fost interzis vînatul, păsările sînt mai liniștite și chiar mai permisive cu admiratorii lor 
În clip se pot vedea, la un loc, gîrlițe mari (Anser albifrons), gîște de vară (Anser anser) și, cele mai rare, gîște cu gît roșu (Branta ruficollis).

Tabăra SOR, prieteni și flamingi

În vara asta am reușit să ajung pe fugă în tabăra SOR, la Vadu, unde m-am bucurat să văd atîția oameni dragi mie. De mai bine de 10 ani nu am mai simțit atmosfera de camping. Mi-era tare dor 🙂 Cu ocazia asta am mers să vedem și păsările flamingo, care erau undeva în zonă. A fost o șansă extraordinară că am putut să-i văd în deltă, sînt o prezență extrem de rară la noi.

Cu dl. Petrescu în spatele meu – omul care mi-a insuflat pasiunea pentru păsări 🙂 – și alți prieteni cu care mergeam în tabără încă de prin anii 2000.

Căutam flamingii cu binoclul.

(Foto Mihai Baciu)

De suflet

O onoare pentru mine să fiu considerat unul dintre prietenii expediției SOR.

Societatea Ornitologica Romana: mulțumesc tare mult pentru textul pe care mi l-ați dăruit! Flamingo boy, auzi! 😀

Fotografia este de acum cîteva zile, de cînd am fost într-o scurtă vizită la Vadu, la tabăra SOR. O să o pun în ramă! Mai la dreapta noastră erau flamingii pe lac 🙂

Mai sînt multe de spus despre vizita mea. În curînd, aici, pe blog.

10 ani

18 august are o semnificație cu totul specială pentru mine. Este ziua în care călătoresc de fiecare dată în timp, în 2006, la Sfîntu Gheorghe în deltă, la Anonimul. Este ziua accidentului meu și astăzi se împlinesc 10 ani de atunci.

10 ani plini de imprevizibil, de provocări, tristeți, reușite, efort, sațisfacții, întîlniri cu oameni de suflet, bucurii, prietenii, călătorii, solidaritate, așteptări și planuri. Sper ca lista următorilor zece ani să fie completată cu întîmplări mai mult din registrul pozitiv 🙂 Pînă acum am mers într-o singură direcție și nu am de gînd să schimb sensul, tot înainte! Motto-ul rămîne ‘Impossible Is Nothing’! Am multora să le mulțumesc pentru faptul că acum sînt bine și pot scrie aceste rînduri. Aveți recunoștința mea eternă, știți voi care sînteți cei la care mă refer!

Tot 10 ani au trecut și de cînd nu m-am plimbat cu o barcă prin deltă, pe canale. Asta pînă de curînd. Cu ‘puțin’ ajutor din partea a 4 oameni am putut urca într-o ambarcațiune mică și am ieșit pe apa lagunei Razim-Sinoe. A fost superb! Mi-am exersat bine de tot echilibrul la valuri. Pe măsură ce înaintam pe lac mi s-a derulat un întreg film de amintiri pe care le-am trăit în alte vremuri prin deltă, pe cînd aveam lotcă și-mi plimbam prietenii la vîsle. Mi-am propus să refac călătoria asta și în mai, anul viitor, cînd e lacul mult mai populat de păsări. Între timp, asta va rămîne o amintire de mare preț! Mulțumesc Gentilia & Cătălin!

Portret cu Titi, unchiul meu cu care am fost la Festivalul Anonimul în 2006, cînd am avut accidentul. Alături de mine și acum 🙂

>> Visit Jurilovca <<

#boemie

Ăsta-i farmecul Măcinului. Cînd eşti pe-un vîrf de creastă, te îmbie la contemplaţie în orice direcţie ai privi 🙂

[2006, anul cu pricina]

1 mai

1 mai viteaz ca altul! 🙂

Peisaj din Vama Veche de acum o mie de ani, în 1 mai 2001, pe vremea în care fotografiile se făceau pe film.

Eu cu Victor ne încercam puterile pe un pantalon ud 🙂